lundi 20 janvier 2020

Premiu Timpesta 2020 : i sgaiuffi

Una nuvella di Christian Maïni


Cani ! gatti ! zitelli ! Sè vo lasciate sti sbarrazzini prucreà è sparghjesi cum’è brusgioli immarciti di pesta nera, beuh, Diu ci ne liberi… 

Pigliu è cascu nant’à Battì chì tragendulava e so stifale pè sti loghi azerdosi. Battì (dettu Baccalà) era pescadore ma dinù tamantu peccatore davanti à l’eternu. Quante volte s’hè fattu imbarcà è chjude n’u maruffu ! Hè cusì chì puzzava u pesciu ammarzitu. Infine chì, ognunu cunnosce e so miserie… 

– O Battì, t’anu cappiatu ? Tuttu và bè ? 
– I… èèèè mì ! Pianu pianu è ch’ella durghi sempre cusì, mai peghju. 
– Tù chì sì un girandulone, in sempiterna vogulera pè ste strade periculose è stu mare vittulu, dim’appena, l’ai vista à Maddalè ? 
– Innò, mi dispiace, O amicu ! Ma o tantu si trova cù stu batterecciu di biricchini in piazza ghjesa. A vecu sempre cun elli. 

Sò ghjunti unu dopu à l’altru, pocu à pocu, affaccati nant’à l’onda torbida, in un picculu ciambuttime marosulinu. Ruscillanti di sudore, stanchi di sonnu, fughjandu u sole per ùn micca trascinà è so umbriccie pisante. Trà ventu è marea, cum’è s’elli fussinu annigati ind’è l’amaru, amafati, quasi amarrati per i talorchi, amasgiuliti da u fume di sigarette, l’ochji ammavachjati, capelli grassi, pedi pullitrini, i veri scalzacani. Hanu fattu l’assediu di un pancu doppiu nant’à a piazza. L’hanu assaltatu è accampatu cum’è mosche annantu un casgiu merzu, tutti abbancati, imbarcati in una stessa galea, cundannati à strazià è cuppulà e so pene. Mi si parìa «le radeau de la Mèduse». Venenu a sera, à campà, arrugantà, fanfarunà è piscià ingiru d’a mio casa. 

– O zitelli và bè? 

Nisuna risposta, sultantu impercettibili muvimenti di capu, tale un picculu marezzolu. 

– L'avete vista à Maddalena oghje ? 

U silenziu di u mare. Nunda, alcunu rimore, cerbellu lisciu lisciu pianpianinu, solu si pò sente u bip bip di rinculu d’un trattore più luntanu. 

Ci sò certi paesi beati induve fassi sterilizà hè bonu per a borsa, a credi què ? 

Eppuru ci n’hè unu chì mi fighja cun l’ochju di traversu, un ochju gattivu è invitritu. Questu quì - a sentu - ghjè un sbrigliu ochju grisgiu, una rubbaccia indegna, più paccicciottu chè l’altri, podassi megliu appatturitu ? U solu ch’un aghju mai vistu ind’è noi, forse un passaghjeru clandistinu, un migrante, un rifugiatu ? Boh… 

Ci n’hè un antru, un schinchiseccu, s’assumiglia à un muzzu cù una maglia marina, impauritu ma quantunque più astutu, chì li dice : «O Kevin, laisse tomber». 

A sapìa, u techju ghjè un stranieru ! Si chjama Guèvine, qual’hè ch’hà da chjamà u so figliolu cusì ind’è st’isula ? 

– O Guèvine guarda ! ùn mi guardà micca nant’à ‘ssu tonu, ùn mi piglià micca per un pesce, l’ai vista à Maddalena o nò ? 
J’cause pas avec des bouseux moi, pour retrouver quelqu’un y’a les gendarmes !, ch’ellu mi dice cusì à mè, cù i so moccichi chì sgottenu sopra à e so labbri, stu spezia di carnevale. Ci n’hè chì si la cercanu ! 

Babà !!! O figlioli, stu criampulu mi tende probiu u palu pè fassi minà, ciò ch ‘ell’hà dettu quì mi pare esse un affundamentu vuluntariu, si pò dì un succidiu cullettivu per u scialamu è tutta l’imbarcazione… 

Sti sbarbatelli sbarcanu nant’à nostra terra sacra, crescenu ind’è stu paese di cuccagna, è credenu chì basta à bulighjasi cun noi altri, di alta razza è di sterpa bona, per diventà un mascacciu veru ind’è sta sazietà rincivilita. Femula finita, vai chì aghj’a dàtila eiu. Nò poi ! Ch’elli vachinu tutti in galea ! Ci vulerebbe à piglialli per i capelli, à trascinalli nant’à i scogli è i zinzì pè falli cascà tutti i so pidochji azziccati. 

Eiu dicu chì, hè megliu à falli sbannì, ci vole à alertà a copulazione ! Sò e rumenzule di a « syphilisazione » uccidentale. Accidenti, mi vene a rama di un uccidiu accidiosu è accimentosu. 

– O basta ! Hè ! Oh ! Hein ? Micca cun mè queste cose ! Ai capitu ? Gendarmi ùn ci parlu chì sò mullizzi. Sò un’ammansa di carlantoni fracighi. 

S’ellu hè una rivolta, sò finiti i Bounty. Aghju da falli tastà eiu "la sbornia des profondeurs !". L’aghj’a falli sente l’iodu d’una matarasciata cù iss'odore chì arreca odiu è vomitu ! Pìgliu è mi ciumbu à botte ind’è l’onda tramezu à stu bancu di zitelli chì ciambottenu infarfarati ‘n’da nassa, à mè mi piace a pesca à u grossu ! Falenu schiaffi è sbattulate à ribocchi. Quessi anu più lingua chè mane per difendesi. Acchjappu stu pataffiù scrianzatu di Guèvine per u collu, mi sguilla, ammustatu, vischiosu, sfughjendu l’undighjamenti. U ricogliu infine per a cullarina d’a so camisgia bianca, arpionatu ammezu à stu melincheghju puzzicosu. Timpesteghja, schjumoghjosu, bocca aperta, affucatu, sfiatatu, prontu à annegassi, un veru parapiglia è tene, una sbullacca, un bagnu di sangue, una mattanza. A so camisgietta hè stracciata, sembre un strappellu inciaparatu. Pìgliu è scuzzulu u so capu à l’usu Orangina, mi pare ch’ellu hè bofulu, ùn hà micca cerbellu di sicuru, mi sentu cum’è scuzzu è sbrisgiu da a pesca, mani vuote. Cume ellu dice u pruverbiu : «u zitellu ghjè u babbu di l’omu», fùuu… simu belli vai. Guèvine ùn hà nunda à dì, mutu cum’è una carpa. Ghjè un’erpa marina, una tomba senza concessione cascata ind’una sbuffulata perpetua. Ghjè una curona murtoria lampata in mare, una boa sgunfiata per affundassi più prufondu in l’abissi. 

Una voce vaga è ballana si ne scappa di a zattera chì tangheghja sempre. A piccula voce balbuttula : «Maddalena oghje ùn s’hè micca affaccata, pudemu andà avà per piacè ? O Monsieur». 

Sò miraculi, i ghjovani oghje vanu à circà u cantu è l’incantu d’e sirene ma ùn sanu navigà. Ùn anu a cunnuscenza è neancu a cuscenza di affunassi à u maghju pè salvassi. Ùn sanu micca tuppassi l’arechje per ùn perde i sensi è periscenu cusì, bocca aperta. À i gattivi marinari, tutti i venti sò cuntrarii. 

I sgaiuffi sò criaturi chì si custruiscenu da soli una prigiò sanguinara è dopu pruvanu durante tutt’a so vita à scappà. 

È la nave va… 
È li lasciu andà 
S’alluntanu feriti, mezi abbambanati, 
persi addisperati. 
In cerca di l’oru, d’una cala serena, 
una barca briachina. 
Ma anu troppu pientu ! L’ alba hè agguaiata.
Ogni luna spaventa, ogni sole amaru :
L'amore scunfittu ingunfia a calurata. 
O ch’elli sterpanu tutti è ch’elli vochin’al mare ! 

*** 

– O pà, chì fai nanta stu pancu ? Ùn ai micca vistu i mio amichi ? 
– Mi Maddalè ! Induve eri passata chì t’aghju cercatu in ogni locu tutta a ghjurnata, mi sò fattu u penseru. Eru quasi prontu à fà un scumunicatu di stampa. 
– Simu falate in Bastia cù mamma, ti l’avemu detta eri sera. 
– Dimm’appena ghjust’appuntu, i to amichi ùn mi piacenu tantu. È quale hè stu Guèvine ? 
– Cum’hè chì cunnosci à Kèvin tù, ghjè u figliolu di u nuvellu capu di brigata d’a gendermeria in paese. 

A ghjuventù ghjè un naufragiu…

Aucun commentaire:

Enregistrer un commentaire