mercredi 29 janvier 2020

Premiu Timpesta 2020 : Solu cù u soli

Un testu d'Antoine Codaccioni 


Appuddatu supra 'ssa maceria di granitu chì tù cunnosci tantu bè, u lumu d'oru si poni annant'à a to spadda. U silenziu pidda a so piazza in u tafonu induva ti piaci di vultà. Se chjappu da u trimuleddu quandu l'altru mondu s'arrizza. Primu emissariu, u cantu di a tarra trinnichighja. U pettirussu s'avanza, fighjulendu u to spiritu sicretu di rispechji turchini è prufundi. I nivuli si cuncertani, s'intarrumpani unu à unu. Ti spiccani, ti mettini à u provu, cunfidenti da i so sapienzi senza anni. Di colpu, tuttu s'inturbidisci, è u mondu chì t'accinghji ingrisgia, s'appanna d'un chjarori friscu è senza nomu. L'abitanti di u celi ani parlatu, è cunnosci a so riposta. 

U tempu s'avanza, tribbulendu ma senza ghjirata, annant'à u so caminu. Una scaddola di saffiru esci da u più prufundu di l'abissu ghjilatu. Tù, da u so lumu, ristringhji di più in più, piddendu cuscenza di l'impurtanza di i to sogni passati. È pensi di capiscia, quandu l'ambra lìquida ma etèrica ti basgia dinò di tuttu a so maiurezza. Allora, sa’ chì prestu si svintarà com'è idda l'hà sempri fatta. Hai à spissu auguratu ch'idda ùn ti lasci micca, mai. Ma u regnu d'amatista è di smiralda funebra s'impachja inesurabilmenti, cussì hè a so vulintà. Prufittendu di ‘ss'ultimu silenziu pienu, l’orizonti si spodda è palesa tuttu i so sicreti. Senti chì hè u tempu di chjuda l'ochji, a petra è i so abitanti discreti a bramani. 

Subitu se traspurtatu à a stessa stonda, eppuri hai rimarcatu chì tù eri in altrù. Una boci muta ti lascia sapè chì tù se ghjuntu. U vardianu alutu hè sempri quì. Daret’à iddu, u spittaculu hà cumminciatu è a prucissioni hè spuntata da a bughjura. A liturgia sipulcrali ribomba, esaltendu u mistieri divinu. In qualchì docu, l'ànghjuli travaddani à a so opara cutidiana : distillani l'oru, muscendu cussì a so essenza cilesta. D'innumerèvuli gemmi lucicani in armunia, è tù, capisci u so missaghju. A so lingua ùn t’hè micca stranieri : l'ha’ dighjà cunnisciuta nanzi. Tutti in coru, cantani cù a so boci a più sulenna par chì tù i senta. U listincu, l'albitru, u pinu, a lamaghja è u tarrabùciulu li rispondini à boci rivolta. 

Surridi, è po’ tuttu si ferma. Senza mancu rifletta, volti in casa toia, siguitatu da vicinu da u to cumpagnu silenziosu. 


Aucun commentaire:

Enregistrer un commentaire