lundi 12 novembre 2018

A terza battaglia di i Prati Rossi (1/2)

Una nuvella di Niculaiu Battini


Ùn piegonu i Sarracini 
Di lu clanu di i Caponi 
Gran Serracci bocchifini 
Manghjonu li Manghjacconi 
Di li Pinechji à li Prati 
Ne fecenu trè bucconi 

Cantu populariu Gran Serracciu 


628 dopu à a fundazione di A Serra. 

A truppa caminava pianu pianu dapoi parechje ore quandu chì u sole ne ghjunghjia à u so puntu u più altu. Longu à a Strada Vechja chì traversava i Prati Rossi, l'armata sarracina si muvia in ordine, à chì à pede seguitendu u ritimi dittatu da i tamburi, à chì cavalchendu muvroni feroci ricuperti da armature d'acciaghju. Trè mila Sarracini in arme avianu rispostu à l'appellu di i so clani rispettivi è si dirigianu, pronti à a battaglia, ver di u Punente da ripiglià A Serra. Zampabianca, di u clanu di i Caponi di Gran Serra, arrampicatu à e briglie di a so cavalcatura curnuta è curazzata, precedia i so guerrieri, affiancatu da Spallafiera, di u clanu di i Caponi di Gran Serra, u so portabandera. I dui Sarracini s'assumigliavanu assai, nunda di stunente cunniscendu a so parentella, chì u primu era cuginu carnale cù u babbu di u sicondu. Purtavanu tramindui una barba zeppa è bruna, caratteristica principale di i Sarracini di u so clanu, chì ricupria un piastrone d'acciaghju stazzunatu da l'attalentati artigiani Gran Serracci. Ancu u so ecchippamentu paria u listessu, l'armatura, a cotta di maglia è l'elmu à nasale. A sola difarenza forse era a mazza di guerra di Zampabianca azzingata nantu à u fiancu di a so cavalcatura, invece chì u so subalternu purtava cum'è l'altri Sarracini un scudu in amandula daretu à u so spinu è un pinatu di guerra à a cinta. Era forse à pena più grande Spallafiera dinù da l'altu di u so metru cinquanta, ma quessa ùn si vedia tantu chì marchjava à pede accantu à u so capimachja. Caminavanu i dui cumbattenti davanti à dui centu suldati, forse à una meza ghjurnata di u grossu di l'armata di u sceffu Pallugrisgiu cù a delicata è periculosa missione di securizà a mossa di e truppe di a Cunfederazione sarracina. 
" Un tempu di quelli quantunque... Mitrù benedisce u nostru viaghju. Averemu da ghjunghje in A Serra senza vede nè pozzi nè pantaniccia ! si rallegrò Spallafiera, a bandera di i Caponi bella alta sopra à u so capu. 
- Iene... O cucì, sò i Pinechji chì m'impenseriscenu. Di e piove è di a fanga n'aghju poca primura sà..." 
Di fattu, u sole splendia altu dapoi sei simane ch'elli si eranu lasciati case è famiglie in Gran Serra da ripiglià a più vechja cità sarracina, caduta davanti à i Pinechji chì divastavanu u reghjone. Ottu anni fà, in u 620, fù u ghjuvellu di a civilizazione sarracina, Serrimaestra, antica furturezza custruita nantu à i fianchi di i monti di u punente, è famosa assai per l'immensu talentu di i so lapidari, chì cascò sottu à l'assalti d'isse bestie puzzicose è zergose. I sceffi di tutte e Serre, da Colliserra à Paliserra, pruclamonu u Via Guerra, lampendu l'appellu à tutti i so clani da ch'elli rispettessinu u so ghjuramentu di difesa mutuale. 

Nantu à l'età di e serre, nantu à l'onore di i nostri nomi, nantu à e gioie è i pienti di e nostre ghjente, femu quindi, noi, Sguardulebbiu di Paliserra, Montetetru di Serribianca, Pallugrisgiu di Gran Serra, Frontelestru di Serrina, Albachjara di Colliserra è Manughjalla di A Serra, ghjuramentu di restà uniti è sulidari in a vita quant'è in a morte, è di resiste in u segnu di a Cunfederazione sarracina cù tutte e forze chì ci ferma à l'infame manu chì pratende caccià ci di issi lochi duve stanu i nostri dapoi Pallacutu l'Anticu. Femu ghjuramentu di cunvucà e Turuppe di ogni serra è di conduce le à a vittoria o di more sinu à l'ultimu. Sianu chjose e porte di Mitrù à quellu chì rompe issu ghjuramentu. Cunvuchemu oghje, in accordu cù tutte e scefferie, u Via Guerra. 

Parechje Turuppe funu furmate è partinu à impettà a marea salvatica chì circava à cunquistà e terre sarracine. Vittorie è scunfitte s'incatenonu, ma nisunu campu ghjunse à strappà veradimente un vantaghju nantu à l'altru. Sei anni dopu, in u 626, tuccò à A Serra, a prima cità sarracina di a Custera è - chì d'altronde, avia datu u so nome à i Sarracini - fundata più di sei seculi fà da Pallacutu l'Anticu ellu stessu, di esse pigliata da u nemicu resu da e cuntrate scunnisciute di u Punente. Fù a perdita di troppu. Ogni Sarracinu fù feritu in u più prufondu di a so anima da quellu sconciu tremendu. 

Sò leve sane di a nostra razza chì escenu oghje da e so tombe da rimpruverà ci a nostra vigliachezza è a nostra vanità... si arricurdò Zampabianca, testimoniu di u discorsu di Pallugrisgiu di Gran Serra nenzu à a vittoriosa battaglia di u Lavu Neru, duie simane fà. È oghje, ci battimu per a nostra esistenza in questi lochi, ci battimu per l'onore di i nostri clani è a vita di i nostri eredi. Sarracini, arritti tutti ! Arritti ! Ci anu pigliatu Serrimaestra. Ci anu arrubbatu A Serra. Falghi u sangue, a morte abbatti a so funesta furlana ma, nantu à ciò chì ci ferma di cuglioni, i Pinechji si anu da piantà quindi, è da quindi anu da rinculà sinu à u ciottu fragicu duve elli sò nati ! Mitrù apri e so porte, chì unepochi tramezu à noi l'anu da righjunghje, ma micca senza a gloria di una vittoria tremenda nantu à sti manghjaculi piluti ! U core di u Sarracinu trimò mentre ch'ellu si ramentava a carica di u vechju Magliarotta, di u clanu di i Peli Neri di Serribianca, è di a so muvruneria in pienu core di e legione pinechje, rumpendu cusì e furmazione chì cinghjianu l'armata di Pallugrisgiu messa in dificultà dopu à cinque ore di cumbatti. À mezu à u rimore di a battaglia, i mughji di i feriti, l'insulte, i cridi di guerra è l'impattu di l'arme contru à i scudi, tutti avianu intesu issu longu vrrruuuuuu ! esciutu da a vechja memoria sarracina, u listessu cantu intunatu da i corni di Pallacutu l'Anticu mentre a Guerre di a Cipolla contru à i Manghjacconi di Glukus in u quaranta, cinque centu ottanta ottu anni prima. Vrrruuuuuu ! ch'elli avianu lampatu i culombi issu ghjornu quì, nantu à e sponde sanguinose di u Lavu Neru, mentre chì centu cinquanta muvrunieri cundutti da Magliarotta escianu da a nebbia da sfragellà e linee daretu di i Pinechji, tandu intrappulati trà l'infanteria di Pallugrisgiu è i rinforzi ghjunti. Issa visione ingunfiò di fiertà è d'orgogliu u pettu di Zampabianca chì prununziò à vocemuta u mughju ch'ellu avia cacciatu u sceffu di Gran Serra ghjuntu u mumentu di l'ultima carica di a battaglia di u Lavu Neru. Via Guerra Sarracini ! Via Guerra ! avia ripigliatu l'armata sana, prima di annecà i Pinechji sottu à fiumi d'acciaghju murtale è di vince in quistu ghjornu. 
" Fussinu tutte cusì e prussime... " si disse u Sarracinu. 
Ingiru à a coda ch'elle furmavanu e duie centinaie di guerrieri, I Prati Rossi si stendianu al di là di l'orizonte. Una immensa piaghja verde è fertile si dissegnava pianu pianu è Zampabianca ammirava e culline luntane, i buschetti di leccie è i ghjarculi puri chì currianu à mezu à a verdura. 
" Quindi facianu pasce e so bestie i Serracci... indicò Spallafiera, mustrendu da u so ditu inguantatu e vistiche di parechji stazzi. Guarda, ci stavanu à parechji d'inguernu è ricullavanu d'istatina nantu à e creste ingiru à A Serra. " 

I bastimenti eranu in ruvina. U capitanu di a truppa ùn disse nunda mentre chì una tensione cumenciò à fà si sente tramezu à e forze sarracine. Tuttu ognunu pensava listessu affare. Cuntinuonu à seguità a Strada Vechja torna una meza ora, prima di cascà nantu à altre ruvine. 
Zampabianca fideghjò u locu. Un muru di cinta pocu altu, forse di un metru, sicuramente custruitu per impedisce i muntoni di sorte o per ralentisce l'opera di qualchì latru, girava in tondu intornu à sei caselli à mezu sprufundati. Custruiti à l'usu sarracinu, issi stazzi eranu tufoni scavati in piena terra è murati dopu sinu à chì a medità suprana risurtessi. Isse abitazione à mezu interrate mantenianu una friscura agredevule in tempu d'istatina, quandu chì i sulleoni pichjavanu forte. 
" Un stazzu ben muratu pò tene dece o trenta anni... A Serra hè vicina, è hè cascata dui anni fà. Ùn hè colpa à u tempu s'elli sò sprufundati issi caselli, dichjarò Zampabianca fendu segnu à un sarracinu di avanzà si. Carnemuta, emu da piantà quì qualchì tempu. Stabilisci un giru di guardia è fà stallà u campu à mezu à i stazzi. 
- Iè, subbitu. rispose l'interessatu, un guerrieru rozu à barba nera chì tenia à manu un pinatu di guerra è strascinava nantu à u so spinu un scudu in amandula nantu à u quale eranu stampate l'arme di u so clanu. 
- Pensi ch'elli sò passati per quì ? dumandò Spallafiera à u so capitanu. 
- Pensu di sì. Ùn pigliemu risichi. Manda un raportu à Pallugrisgiu. Ch'ellu sappia chì à partesi da quì simu in territoriu pinechju." 
In un quartu d'ora, i primi rampali di furtuna fatti cù rochji è arburi morti trovi accantu s'arrizzavanu in giru à i bastimenti pasturini à partesi di a muraglietta digià prisente. À a stretta, i dui centu cumbattenti di u clanu di i Caponi di Gran Serra si eranu aduniti in a cinta di u forte impruvisatu. À l'infora, una manata di sintinelle passavanu è venianu, lampendu ochjate impenserite ma decise ver di u punente. Eranu trè ore di u dopu meziornu è u sole era sempre altu sopra à elli. E bandera di Gran Serra è di u clanu sventulavanu, ficcate nantu à i tetti di i bastimenti. 



" Preferiscu u pinatu eiu. Taglia è si ficca. E pò issi abruttiti di Pinechji armature ne anu poche è micca." Ochjufelice, callatu nantu à una banculella accantu à l'usciu di un casellu, tenia u so pinatu à manu è accarezzava u filu di a so arma fendu pianu da ùn apre si u ditu. Quattru Sarracini stavanu à sente, à chì stendu à pusà accantu à chì stendu arrittu. Tramezu à elli, una Sarracina rispose. 
" Un ghjornu pruverai a balestra, à chì prova ùn si ne pò più passà, disse Acellastuta. 
- Hà a ragiò, a balestra sì chì vi face vince una guerra ! " aghjustò Fronterossu. 
Ochjufelice surrise. Azzinchendu u so pinatu à u currighjolu è cruciendu e bracce disse : 
" Iè ma ! Quand'è vo avete a so facciaccia à vinti centimetri à u Pinechju, chè vo li sciaccate un prunu trà l'ochji è chì un antru affacca senza lagà vi u tempu di ricaricà... Chì fate tandu ? U menate à balestrate ? " A risa fù generale è nimu ùn vulia insiste nantu à l'utilità di sapè manighjà una arma di corpu à corpu. Si discutia sempre mentre chì u sole ciuttava pocu à pocu è chì e sintinelli è i suldati di guardia acciendianu quindi è culà lampare da pudè surveglià l'intorni. Stallati in i caselli è à l'ingiru, tutti gruppati daretu à u muru di cinta, i Sarracini appruntavanu u necessariu per passà a notte fora, una di più. Ditudirittu caminava à mezu à i ranghi da distribuisce a suppa è a pruvenda cuttitiana. 
" In tutti i casi custì, ci hè manera di vede li ghjunghje da luntanu. S'elli ci piglianu per sorpresa ùn mi chjamu più Piolaverde. 
- Bah bah bah... Ùn parlà troppu in furia, u ripigliò Fronterossu. Quelli chì sò esposti simu noi quindi, i nostri lumi omu i vede sinu à Gran Serra. 
- E pò s'elli anu una qualità issi furdani di Pinechji, hè a facilità ch'elli anu di ùn fà tantu rimore, disse Acellastuta. Pare chì mentre a prima invasione pinechja sò ghjunti à investisce i Serrimaestri senza fà si rimarcà. Una volta assaltate e porte, i Serrimaestracci anu capitu ciò chì si passava, ma era troppu tardi, tutta a serra era infestata. 
- A prima invasione ? A quantu hè quessa ? interrugò Piolaverde. 
- A siconda o muccicò ! È in qualchì simana casca Serrimaestra... Ci vulerebbe à amparà li cumu tene una furturezza à quessi quì, lampò Ochjufelice cun dispettu. Serrimaestra, Serrimaestra... A mi cuntava babbone a storia di Capufieru X. Trè seculi fà, trenta anni dopu a prima invasione. Dopu chì a Cunfederazione avessi prutettu u so territoriu è salvatu a so serra, quessu custì si pruclama Arcisceffu... U tippu oh, Arcisceffu... Ùn si pigliava per una merda. Ancu à pena ci tazzavamu trà di noi, à colpu à l'orgogliu di isse ghjente quì. A so superbia maladetta. Ah ma, quand'ella ghjunghje tutta a pinechjeria di a creazione, ci chjamanu à l'aiutu dopu... Andate chì, ùn tenia ch'à mè, quessi custì... È i so schjavi di A Serra dinù, tutti à spassu i vi manderia eiu..." 
I Sarracini ingiru à elli ùn risposenu micca. In u bughju di l'attrachjata, una ombra si era sguillata daretu à u gruppu. Tutti l'avianu rimarcata, salvu Ochjufelice. Una voce ferma si fece sente. 
" È puru tutti emu da more per Serrimaestra, è per A Serra, è per tutta a Cunfederazione s'ellu ci vole." Zampabianca guardò u so suldatu inde l'ochji, mantenendu u so sguardu mentre dece longhe siconde senza dì nunda. 
"È tù u primu, Ochjufelice, di u mio clanu è di a mio serra. Ancu tù, creperai per sti Serrimaestracci è sti Serracci chè tù disprezzi tantu. Perchè u Via Guerra hè statu pruclamatu, l'inghjocu di issa guerra hè a nostra presenza nantu à a Custera è micca di sapè sè tù teni caru à l'altre serre o micca. S'elli si stallanu i Pinechji, ghjunghjeranu un ghjornu in Gran Serra, divasteranu Serripiana, brusgeranu Serrina è Paliserra, è tuttu ciò chè no’ tenimu caru serà mortu è sparitu." 
U capitanu sarracinu aspettò qualchì sicondu, fizzendu sempre u so subalternu da lagà lu riflette è integrà ciò ch'ellu avia dettu. 
" Seremu morti nenzu ch'ella accadessi, ai capitu ? Seremu morti, tutti quante no’ simu, dopu à avè datu tuttu ciò chè n'aviamu da fà u nostru duvere, da esse degni di u nostru clanu è di u sceffu Pallugrisgiu. Durmite avà. Tenimu i lochi sinu à ch'ella affacchessi a Turuppa dumane."


Aucun commentaire:

Enregistrer un commentaire