mercredi 1 avril 2020

Premiu Timpesta 2020 : Sweet Molly

Una nuvella di Florence Vizet 


Hè bruna cù a peddi chjara è u so pettu ginarosu palesa a so dulcezza. 

Avanza in i carrughja di Dublinu, buchendu u so carriolu chì si ni senti l’omacu da una stretta à l’altra. 

« Calcineddi, cozzi, frischi frischi ! » 

U so scuzzali hè ricupartu di sangu, i so dita matrati da l’odori. ‘Ssi pesci ch’idda devi apra, sbiutà, scaddà, li dani u schifizzu. I so mani sò cripulati da l’acqua frisca, infrustiriti à forza di travaddà. Hè una femina di u carrughju, micca una chì saria di sti burghesi ch’idda scontra, vistuti di lana, di seta o di trinetta. 

A so parsona, a vendi tutti i seri, quant’è u pesciu, à u prima chì passa. 

A prima volta, era una ghjuvanetta. L’avia presa in una quatredda in carrughju, à a spiccera, appaghjata contr’à u muru. A pruntezza l’avia impidita di briunà, di mova. Solu quiddu dulori vivu, sfurzatu, strappatu da u so membru caldu, moddu è duru in u stessu tempu. Hè partitu cussì prestu ch’iddu l’hà imburrata. Hà ripresu a so strada, com’è chì nudda fussi, com’è ch’idda t’avissi solu imaginatu, invintatu. 

Ghjuvanetti di strada cù a nucenza arrubbata, si ni trova in i carrughja di a capitali. ‘Ssa cità, degna è fretta, hè invadita da u salvaticumu. Hè stata u locu di tanti affruntamenti sanguinosi, è a divizia ci và di paghju cù u bisestu maiori. 

Ùn si pò impidì di vulellu bè, stu criaturu, natu grassottulu è surridenti. Assumiddarà à u babbu ? Li sentini i so pittucci ingurgati. A sughji è a sullaghja è ùn sò più chè unu. 

Ma puri avà sò dui, allora ugni sera, i suldati inglesi a visitani. Sazia i bisogni di quissi prutistanti alluntanati da u so locu. A piddani annant’à i so vinochja, li dicini parolli dulci, li prumettini di fidanzassi. Par piaciali, si strufina cù a petra piumicia pà addibulì l’odori di u pesciu. 

Li contani di chì manera piddani pussessu di i so tarri. Volini sfruttà, cultivà a natura sempri verghjini, i tadda, i padola, i furesti. « Ah, vo’, l’Irlandesi, seti cussì tranchji ». Ma l’amani, a so tarra sempri bella è salvatica, i stesi larghi dund’idda svariighja a luci, i vadini ciambuttati, i scoddi inziccati. 

I so cumpatriotti à l’addisperu, brutti è inciucciarati, a trattani com’è una puttana, com’è unu sfocu pà i so viti strapazzati. Hà imparatu. « A sà fà, t’hà l’arbitriu, ‘ssa chjuca di Molly ». Si senti cughjosa, forsa quiddi tanfati di biera, di sudori, di tabaccu. Tandu, dopu à ugni nuttata, si servi torra di a petra piumicia. 

A nivi hà ricupartu i tetta di a cità, com’è appaciata. Ci hè u fritu, un fritu ghjacciatu è umidu. Hè sola, stracquata annant’à u so sacconu, u cuffinu hè biotu è nisciunu galanti li stà accantu. U so corpu sempri ghjovanu è lisciu hè tardaviddatu. T’hà a siti è u so spiritu cumencia à andacciunà. Forsa chì u mondu hè più bellu è più dulci culà in sù, com’iddu l’hà ditta u preti. 

Sweet Molly hè infini libarata. 


Traduzzioni à cura di Marcu Biancarelli.


Illustrazioni : Milo Manara, El Gaucho, Molly Malone.

Aucun commentaire:

Enregistrer un commentaire