dimanche 12 avril 2020

Calchì figura di stilu ind’è Lovecraft

Una cronica di Marcu Biancarelli

Par passà u tempu mentri 'ssu cunfinamentu insuppurtevuli, è aspittendu l'affaccata di l'ultimi testi pà u Premiu Timpesta 2020, vi prupunimu quì u testu (ineditu) d'una cunfarenza data in 2012, annant'à dui scritti di l'altru scrittori di Providence (u sicondu 'sendu Cormac McCarthy). Era una manifistazioni urganizata da Matteu Graziani, chì duvia traducia dopu in corsu à Lovecraft, in cumpagnia di FrédéricAntonpietri è Paul Miniconi, traduzzioni publicati sutt'à u titulu di Lovecraft in Puesia, da l'edizioni Materia Scritta. 


Howard Phillips Lovecraft… Nienti chè u nomu, ghjà, v’annuncia un prugrammu di i più strani. A casata, Lovecraft, cumencia cù una parolla chì faria guasgi pinsà à l’amori, a dilicatezza, à ciò chì l’umanu teni di più suttili è di più dèbbuli ; ma sùbitu si vasta in calchì suffissera pazza, calchì onomatupea chì faria pinsà à unu sbottu di ciarbeddu contr’à un muru, à u tarrori di l’ossa scuncassati, à un blitzkrieg abbissali indu i ranochji in guerra sariani sfracicati sutt’à i roti d’un vasceddu malaviatu. U nomu, iddu, duppiu è à pena troppu raffinatu, mundanu, Howard Phillips, puzza a vechja aristucrazia wasp di a Nova Ingliterra, si poni à pusà cussì cù un accentu yankee chì avaria varcatu i sèculi senza nisciun alterazioni, pà vena à scialbassi sgherbatu, zotticu è disturbatu frà mezu à u stolu di l’immigranti chì invadiscini i mola è i camin’ di farru d’un paesu chì, da a so fundazioni, s’offendi trà u cunsirvatismu assulutu è u muvimentu sfrinatu. Un nomu chì, presu infini in a so glubalità, veni à dì trà sinsibilità umanista, bizarraria vischjosa è arcaismu fòbbicu – di tuttu ciò chì u mondu appronta di buliumu è di missa à morti di l’òrdini anzianu è snob – un nomu dunca chì, in i so paradossi è a so sfumatura inchiitanti, dici ghjà un distinu, una pustura criatrici, è subratuttu – dìmula – unu stilu. È ghjustappuntu di stilu, ni sarà quistioni quì, postu chì, vultendu un ètimu versu i litturi persi di quiddu geniu di u spaventu, hè ‘ssu stilu chì mi hà parlatu, è chì ghje’ aghju vulsutu intarrugà. 

A dicu sùbitu, ùn mi so micca ciuttatu in l’integrali di l’òpara di Lovecraft, ch’e’ pussedu, pà ritruvà a ricchezza di ‘ssu suffiu chì mi deti più ghjòvanu, forsa, a brama di duvintà un ghjornu u mudestu scrittori ch’e’ socu duvintatu. Unu scrittori chì risintisti un ghjornu ‘ssu bisognu pratinziunosu di renda un umaghju à u so maestru, parudièndulu in a falsa nuvella « u nannu maladettu », intigrata à un capitulu di 51 Pegasi, libru ghjà beddu scrittu in u disideriu di palisà un amori diraghjunèvuli ch’e’ spartu cù u mattaghjatu di Providence, al dilà ben sicura di a spartera di u stessu geniu è di u stessu talentu : ma voddu parlà piuttostu quì di l’amori di l’astrunumia, chì, ni socu sicuru, vi laca senza boci. Ma passemu. 

Aghju ripresu dunca à Lovecraft ind’è ch’iddu mi paria sempri accissìbuli : una nuvella curta – setti pàgini – intitulata « a turbiera spiritata », è un puema longu, pà circà d’equilibrà l’affari, intitulatu bizarramenti « Psychopompos ». À ‘ssu prupòsitu, tengu à fà rimarcà chì ‘ssu puema varùculu, cù u so tìtulu tontu, fù traduttu in francesu da un certu François Truchaud, ch’ùn mi pari micca ch’iddu t’avissi nisciun’ ligamu di parintia cù u sineastu bobò à qualissu vo pinseti. 

Ma voltu à i me raconti. A nuvella, « a turbiera spiritata », è u puema ch’aghju evucatu, t’ani dui o trè affari in cumunu, chì m’ani stunatu. Dighjà, nè l’una nè l’altra parlani di i loca abituali di i stodii di Lovecraft. Quì, ùn semu nè in una cità, riali o invintata, di Nova Ingliterra, nè in u spaziu ghjacciatu è vardatu da u bughju Nyarlathotep, vardianu di i chjavi di u so statu com’è ugnunu sà. Ma inveci semu spaisati una volta in Irlanda – pà a nuvella – è un’ altra volta in a ròstica Auvergne pà a puisia. Dopu, i fratturi di u tempu ci mettini faccia à divinità di l’Antichità pà a nuvella, com’è Demeter o Artemis, o ci trasportani in u più gòtticu Medievu francesu in ciò chì cuncerna u puema. Pudariamu pinsà chì ‘ssi dispiazzamenti geugràfichi o timpurali, luntanu da l’ambiu famiglieri di a Miskatonic River, quatru abituali di i passati di Lovecraft, avariani pirmissu à l’autori di scantassi pà una volta da i so temàtichi o i so figuri di stilu pridiletti. Ma nò. À fighjulà da più vicinu, l’embiu interu di Lovecraft, u so universu criatori, si ritrova quì in riduzzioni, cù monda punti cumuni si no riflittimu bè. 

Facciu curtu ma vi riassumu i dui raconti. A nuvella si passa dunca in Irlanda, in a campagna sporca di Kilderry. Semu in un ambienti di paesa persi, di stagna, di casteddi frusti è inuspitalieri. U narratori hè statu invitatu da u so amicu Denys Berry, chì hè u sgiò di u locu, è sarà tistimoniu di u casticu patutu da l’uvrieri chì duviani assiccà i padola pà caccià a turba. Si trova – com’è l’aghju ghjà evucata – chì ‘ssi padola sò prutetti da l’antichi divinità di a Grecia clàssica. È u spaventu intarvinarà cù a trasfurmazioni di l’uvrieri – tutti frusteri – in ranochji disgustanti, mentri chì Barry, iddu, sarà divuratu da certi boci invisìbuli mentri ch’iddu si farà strascinà versu u spaziu eternu, è murarà cù i cunvulsioni abituali chì vi dani sempri u stessu sbileghju ind’è Lovecraft. Passendu, si pò rimarcà una temàtica cumuna trà Lovecraft è Tolkien : a punizioni intarveni pà l’uvrieri è u sgiò parchì ani vulsutu, à nomu di u prugressu, assiccà un locu vèrghjini è naturali. Ma sì, ind’è Lovecraft, i mostri, o i forzi malèfichi, difendini u mondu anzianu contr’à una forma d’industrializazioni vulsuta da l’omu, ind’è Tolkien sò l’òmini chì sò i vardiani di l’armunia di a vechja ruralità tradiziunali mentri chì i dimonia, ch’iddi siini l’Orchi o i Nazgul, simbulizighjani piuttostu l’avanzata pazza è divastatrici di l’indùstria micànica. 

Parlemu appena di u puema, avali, « Psychopompos ». U dicorru hè dinò situatu in i campagni salvàtichi, à l’umbra d’un casteddu dannatu, ma inveci quì semu in Auvergne, è à u Medievu. A stodia hè tirrìbuli, chì conta l’assassiniu di u fiddolu di l’intindenti, u « bailli ». I culpèvuli di ‘ssu dannu ? U signori di Blois è a so moglia. Più esattamenti, hè a moglia di u signori, trasfurmata in una spezia di sarpi suzza, chì punghji u ziteddu nanzi di fassi tumbà di piola da a curcia mamma, a sposa di u « bailli », dunca. Un annu dopu, hè u Signori di Blois, trasfurmatu anch’iddu in lubbu, chì circa di vindicassi, ma hè fertu da u intindenti è si ni và à mora in furesta, anch’iddu in un padolu. Fattu più raru ind’è Lovecraft, è chì s’alluntanighja abbastanza da a mitulugia ch’iddu invintò (Cthulhu è i so diffarenti gitoni), ci hè ancu in a puisia una intarvinzioni inaspittata di u Cristu, chì cumparisci sutt’à a forma d’un lumu cilestu chì pruteghji a casa di u « bailli » mentri l’assaltu di i lubba. 

Ma sì no' pudemu pinsà chì a prisenza in ‘ssu testu d’elementi culturali medievali o cristiani sò cuncessi à a parudia, è ancu à l’amusamentu d’unu spicialistu carcu à erudizioni stòrica, ritruvemu puri in i dui criazioni uni pochi di tematichi « naturali », forti, di u spaventu lovecraftianu, è di figuri stilistichi chì facini a cuerenza è a putenza di st’òpara. Tenini quì in ‘ssu picculu riassuntu : 

- In i dui testi u mali cumparisci sutt’à a forma di rittili, o di bàtrachi abuminèvuli (l’uvrieri duvintati ranochji, a moglia di u signori chì pidda a forma d’una sarpi). 
- I baddi pagani di a nuvella sò da avvicinà di a strigaria di a puisia, ma in ugni casu ci hè l’adurazioni di divinità impinsèvuli, cù ben sicura tuttu u corpus d’aghjittivi carattarìstichi chì accumpagnani a discrizzioni di i rituali. 
- L’aristucrazia hè culpita ugni volta, sia vìttima di a so ingurdizia in a nuvella, sia cumprumissa cù i forzi maligni in u puema. 
- L’orrori si palesa mentri u sonniu di u narratori in Kilderry, o mentri u pènciulu di a moglia di u « bailli ». 
- Ci sò quì i formi strani chì baddani sutt’à a luna, è culà a stessa luna malmindosa chì accumpagna a barabbagna di i lubba. 
- Infini i padola infesti sò prisenti in i dui raconti, sia par caccianni a turba o sbandacci l’uvrieri dannati, sia par ch’iddu ci si pirdissi par sempri u Signori di Blois. 

Ma al dilà di i ligami trà i dui scritti, pudariamu mintuvà dinò ‘ssi figuri raprisintativi, chì m’ani marcatu subratuttu in a nuvella, è chì no ritruvemu ripittuti middi volti, à a manera d’una litania, in quantu testi di Lovecraft : 

- I mùsichi disgustanti tirati da pìfani o cialameddi mistiriosi annunciani l’affaccata di u spaventu. 
- Una sfaccion’ di locu appronta a sparizioni di l’umanità. 
- Unu stolu d’aienti disumanizati viaghjani incuscenti versu a morti. 
- Un parsunaghju cintrali mori in i peghju strazii pussìbuli, fendu certi gneri atroci, è lampendu i brioni insuppurtèvuli. 
- A minaccia dormi in un mondu di pantaniccia è d’acqua (invinimuci chì Cthulhu stessu ghjaci in fundu di l’Uceanu). 
- Infini una cunfruntazioni sempiterna esisti trà u mondu bassu di l’òmini è i forzi còsmichi, o abissali, di i divinità o di i dimonia. 

Eccu, mi ci voli dunca à compia, è postu ch’e’ ni ghjungu à a fini di ‘ssa pìccula intarvinzioni, è ch’e’ parlu di a nuvella, ùn mi possu impidì di lacavvi cù ‘ssa frasa furmidèvuli chì chjudi tutti sti categurii stilistichi ch’aghju pricisatu, una frasa amblemàtica s’e’ possu dì di a scrittura di Lovecraft, è ch’ugni scrittori avaria vulsutu caccià un ghjornu da i so matriculeri : « St’umbra schifizzosa paria à u me spìritu sbandatu un ritrattu mustruosu, una caricatura prascita sciuta da un sunniacciu, una figura sacrileghja di ciò ch’era statu Denys Barry. » 

« Di ciò ch’era statu Denys Berry »… pinseti. In u spaventu di Lovecraft, l’omu sacrificatu, l’omu minuzzatu perdi a so umanità, è duventa solu… una cosa, calcosa, un affari senza nomu, senza parolla pà discriva u so statu, duventa l’Indicìbuli, « the Unnamable »… È à traversu u sunniacciu, à traversu a scimizia, cumparisci dunca tuttu ciò chì u spiritu rifusa di furmulà, o chì a lingua s’intardisci di dì. Stunanti chì ciò chì ci ferma u più, à a surtita di st’universu infinitu di parolli, stu furmiculaghju d’aghjettivi varii à più pudè, stunanti chì a figura stilistica a più prisenti ind’è guasgi tutti i littori quandu si compii à H.P.Lovecraft, fussi ghjustappuntu a putenza di ciò ch’iddu piazzaia… al dilà di a sprissioni, al dilà di ciò chì ugni linguaghju umanu pudarà mai discriva. 


Testu lettu à a cunfarenza Regards sur H.P. Lovecraft, 22 di frivaghju 2012, Università di Corsica. 



Aucun commentaire:

Enregistrer un commentaire