samedi 13 avril 2019

Premiu Timpesta 2019 : Vintacciu

Un testu d'Olivier Collard 


« Tindite l’arechja, abitante di Ruglianu ! È state à sente a mio voce, brava ghjente. Ùn abbiate paura : sapete che sò un omu di parolla, ancu un omu di pace. Ghjè per quessa chì sò vinutu : per purtavvi a serenità, è a prusperità. Sapete che quellu chì hè nòbule parsivireghja in li prugetti nòbuli. Ma certi quì, chì si dìcenu capi, ùn sò micca nòbuli, è volenu u disòrdine… » 

« Ùn abbiate di quessu : quandu aghju pigliatu e mio funzione, rammintàtevi che sò subitu vinutu versu voi. È vi aghju dettu : "Ghjè in l'ubbidienza è la sottumissione à u nostru Rè - una intera sottumissione pè a curona francese - ch’ellu sarà u vostru salvamentu". Ùn vi scurdate di quessu aghju dettu ancu : "Sè vo ascultate u mio cunsigliu, sè vo osservate e mio lege, camparete in pace. È manghjarete u fruttu di a nova racolta in la calma, è a tranquillità". A pace, eccu ciò chì no vulìamu per voi. Ma ùn l’avete vulsuta, insinsati. À u cuntràriu, avete dettu : "Innò, ùn cunnoscemu micca u Rè di Francia, è ùn vulemu micca divintà francesi". Avete fattu male d’agisce cusì, disubidienti. Quellu chì pruvucheghja divisioni sarà casticatu, perchè un omu di sta spezia hè pervertitu, cundannèndusi ellu stessu ». 

« Avà ascultete à mè, banda d'ostinati ! Vi aghju datu una struzzione chjara, chì urdinava per tutta a Pieve sin' à Luri, di tumbà i vostri ghjacari, tutti i ghjacari di più di settanta libbre. Micca i canùcci, era una règula assai assai campareccia, chì pò andà in un paese cusì alpestru. Invece di scurdà, avete strambuttatu. Certi cani, a socu, eranu addestrati à a guerra, è ùn funu micca distrutti. A socu perchè pocu fà, una pattuglia chì andava à pedi per fà u sò giru di guardia, versu a torra di Ruglianu à l'insù di u vostru paese, fù assalta per duie ghjacari putenti. Una sintinella fù crudelmente fragata è ancu sbrimbata ». 

« Per colpa di st' affrontu incontru à l'armata francese, parechji in a cittadella sbuccalanu di u vostru paese, un paese ribellu ! A ghjente sparlacceghja dinò di mè, u vostru novu capu. Sò dunque andatu in Bastia per avucà a vostra causa, è difende a mio reputazione. Sò cullatu in Bastia è cansatu ind'è u Guvernatore in qualità d'imbasciadore, perchè vogliu u vostru bè. Eppo, per disgrazia, u suldatu francese hà persu a vita ». 

« Per colpa di stu culpacciu, è per via di e parolle ch’ellu hà intesu nant'à stu paese, un paese ribellu !, u Guvernatore m'hà mandatu per un incaricu. Aghju addunca da esercità i so castichi nant'à voi ». 

« È vo sapete che ùn ci hè nunda nè à diritta, nè à manca, di tuttu ciò ch’ellu dice u Guvernatore, chì m’hà datu 'ssi òrdini d'impone una pena, sopratuttu à u maestru di u cane, è ancu à tutta a ghjente di stu maladettu paese. Issu delittu sarà dunque per voi un ghjudìziu è un esempiu, è vo sarete cundannati à un' amenda per tutti l'omi di stu paese. È st' amenda sarà di cinqui soldi per capita - l'omi soli, cunnoscete a mio timperenza - cinqui soldi o a prigiò. Ùn isciarete da quà chì ùn avissite pacatu ciò che voi duvete per a vostra mancanza, sgaliotti ! » 

« È duvarete assulamente rimettemi in manu u culpèvule, u dumadore di e bestie accidiose, duie sò, perchè st'omu merita d’esse frustatu, secondu a parolla di u Guvernatore. Li farà stende in pianu è minà d’un nùmaru di colpi prupurziunatu à a gravità di a so colpa : trenta colpi di mazzetta, un frascone di legnu. Solu trenta colpi : vo sappiite che sò assai campatoghju imbarsciu voi. Sò ghjustu è clemente, ma vogliu esse trattatu secondu u mio rangu, è a mio investitura ». 

« Ùn ridite micca, accattani ! Sapete che u mio titulu nobiliare hè autenticu, assicuratu da u Rè, u Rè di Francia in persona è tutti i so dignitari. Sò dunque u vostru ghjudice, avà. Ma vo sappiite che ùn facciu micca a lege senza interrugà a vulintà di u populu, è a vostra vulintà hè di campà in pace, nè ? Allora duvete rispettà a sentenza di u Nostru Guvernatore, chì hà cacciatu i rivultati per appacià a nostra isola. Sò mandatu per una carica, è vo mi duvete rispettà. Allora zitti ! È guai à voi se vo arcipisate : ùn cagiunate micca a mio còllera ! » 

« Quelli chì resìstenu si tìranu una cundanna addossu. Sè sti castichi ùn vi currègenu micca, s’è vo mi resistite dinò, faraghju vene contru à voi l'armata francesa, un regimentu assulutu cù un Capitanu di cavalleria è i so dragoni. Venaranu in stu locu è brusgiaranu e vostre case, à l'ochji di e vostre donne in làcrime. L'addisperu è l’angòscia vi piumbaranu addossu, è i pinzuti saranu per voi una tràppula, una reta per u piscainu, una ghjusta rittribuzione per a vostra irriverenza, à voi di pagà ! 

« Sè vo mi resistite, i dragoni venaranu, è sarà un ghjornu d’angoscia è di vituperiu. Perchè ùn ci vulete stà à sente. Ordunque duvete palisà l'attentatoriu, u maestru di i cani, secondu a parola di u Guvernatore. Hè un ordine ! » 

Allora, un chjamatu Nicodemu Bettolace, un sgiò chì ùn aviu fattu accertà u so titulu nubiliare (perchè era l'affare di a Francia, micca a soia), st' anzianu capu di u paese iscì. 

Iscì in presenza di tutti, è si palisò davant' à u ghjudice chì li disse : « Avà, dimmi ciò chì tù hai fattu, cume stu cane fù addestratu à a guerra ; dimmila, ùn mi piattà nunda ». 

Nicodemu ricunniscì i fatti, che ùn avia micca tumbatu i so cani secondu a lege, perchè eranu bravi, cum'è l'agnelli. « Per quessa chì, aghjunse, l'aviu sbandunati in a furesta, ma ùn l'aviu micca tumbati. Era un cane pè a guarda, micca pè a guerra ». 

Nicodemu parlava pianu pianu, cun autorità, di manera à eccità a ghjilusia di u novu capu, chì era un basgianu sentensiosu è carnavalescu. È tutti i paesani èranu in l'ammirazione perchè Nicodemu ùn avia micca a paura. 

U ghjudice li disse: « Sarai più grande cà u to sgiò, perchè tù parlessi cusì ? » Ma Nicodemu ùn rispose micca è ùn ci fece casu. Allora u ghjudice alzò a voce : « Avale, prununziaraghju a to sintenza, senza pussibilità di revucazione. Per una parola maladetta, sarai culpitu sin' à a morte. Ùn sarà micca trenta colpi ma cinquanta. In di più, ùn sarà micca cun a mazzetta, ma cun st' asta di farru, è sarai stirpatu, tù è i to partigiani. È s’ì certi murmutuleghjanu, per cuntestà a mio decisione, ch’elli avànzinu, è ch’elli pàrlinu per cuntrastà ». 

« Allora ? Nimu ? » 

« Riguardu à sta situazione, è postu chì simu tutti d’accordu, a mio decisione hè pigliata, è a sentenza hè data, chì ùn si pò cambià. Eccu ! » 

Cusì parlò l’impiastru. 

Allora u guardu, avendu ricivitu st' òrdine, li messe i farri à i pedi. U buffone pigliò à Nicodemu per fallu flagillà è u culpi, u culpì crudelmente cun un’ asta di farru, micca un bastone. È l'omu ùn chinchennò micca, ma chjirlò. È u sgiò u culpì ancu più forte. 

Cum’ellu era sempre in traccia di minà u tintu Nicodemu, un mulossu chì surtia di a furesta azzippò u so squilu. È un astru cane, ancu più putente, vense à mezu à a ghjente per daretu, si lampò annantu u sgiò è u stracciò, cusì tutte e so cive si truvonu spartute. 

Vidèndulu mortu, d'una morte disunurevule, i paisani imbaronu u so corpu. Ghjùnsenu à u so castellu cun lumere è fiàculi. Allora, quelli chì l’avìanu accumpagnatu ci mèssenu u focu, per riducelu in cènnara. Un ventu impittuosu s’alzò, è suffiò annant’ à ‘ssu sbroncu di u Capicorsu. 



Aucun commentaire:

Enregistrer un commentaire