lundi 4 mars 2019

Premiu Timpesta 2019 : 8ore è 25

Un testu di Laure Vincenti


Quale hè chì hà da dà à manghjà à i pesci avà ?

Mi sò postu sta quistione quandu chì Henri hà appiccatu u telefunu. Eranu 8ore è 25. L’ora abituale quand’ellu facia a so entrata in scola, Léane appiccicata à a manu. 

Hè a so simana in u tavulone di mantinenza. Megliu cusì pè i pesci. Hè a sola di a mo sezzione à sapelli allivà è tene cari. Manghjusca, scambiamentu di l’acqua, pulizia di i vetri. Da u luni à u vennari da 8ore è 35 à 8ore è 50. Ùn li impedisce di participà à u rituale di a matinata. Calculu di capu in periudu 4 : mimurizà è autumatizà e tavule d’addizione chì u risultatu hè uguale o inferiore à 20. 

Ma Léane hè morta. 

8ore è 30. A scatula à doudous incughjati hè carca tremula, a suchjetta di Camille sgotta di sputu, e cartine sò aparte. Pudemu cummincià. Data di u ghjornu : luni 18 aprile. 

8ore è 35. Tornu è chjamu à Henri. 

Cumu hè Henri ? 

Hè morta. È basta. 

Quandu hè morta ? Perchè ? Cù quale era ? Quale hè chì l’hà accumpagnata ? Chì li hà tinutu a manu ? Chì l’hà rassirinata ? L’hè intesu in qualchì locu ? Hà capitu ? Pientu ? Surrisu ? Ch’hà dettu ? Hà mughjatu ? À quale hà pensatu prima di piantà di rispirà ? Puttana Henri ! 

Dumenica 17 aprile, 7ore menu un quartu di sera. Mi prisentu in casa ind’è madama Caroline Alberti cum’è ogni dumenica dipoi sette mesi è mezu. 

Madame Alberti m’apre a porta. U so corpu smilzu è nurchjatu s’assumiglia tuttu à una branca morta è imbruttata da u tempu, l’ochji passanu è venenu senza pudessi mai fissà. Hè sempre cusì quand’ella ùn dorme. Nunda di speziale à principiu. Puzza. Resti di ripasti nant’à u soffà, unepoche di sigarette inciaccate ind’un piattu, una o duie cannette di Coccà per u pianu. Ma puzza differamente sta sera. 

Ùn vi credu micca Henry, li rendia u so quaternu di scrittura u vennari à 4 ore. Un quaternu tenutu pulitu pulitu è senza sbagli. Micca cum’è quellu di Petru, un veru stracciu. Ùn hè colpa soia, hè dislessicu, ma un stracciu quantunque. Face e so lettare cum’ella s’occupa di i nostri pesci, cù applicazione. À 4ore è mezu, veniate à circalla. S’hè infrugnata in a vostra manu. Puttana Henri. 

7ore menu dece di sera. Hà a frebba, mi dice. A vecu in u so lettu, una cumpressa asciutta in fronte. Turchinu. Hà a faccia turchina. Da turchiniccia à inviulita. È rossu. Rossu sangue, per ogni locu u sangue, nant’à u so corpu di criatura, sangue stellatu, vascelli schjattati. I so ochji ùn s’aprenu, e so palpetule grisgie-scure fissanu u biotu, i so membri sticchiti s’avanzanu da e lenzole, hè ghjalata, hè morta. Ghjalata è morta. Morta vi dicu. 

Nantu à u mo scagnu, e pruduzzioni di i zitelli. Vinti quattru fogli A4 bristol bianchi piegati in dui. Dopu à avè scrittu « Mamma » à u centru, i zitelli l’anu culuritu, o tintu pè i più aggalabati. Léane hà sceltu u turchinu. Un core rossu tagliatu capunanzu tene cù un pezzu d’organza assurtitu à a carta, nantu à u rectò. Poi ficcatu in una piccula crepa di 10 cm. 

7 ore di sera. Ùn m’hà micca seguitatu in a camera madama Alberti. Inciunfata in u so futtogliu, mani venate cruciate nant’à e ghjinochje, aspetta. Zitta, calma, i so ochji ùn trinnecanu più. 

Cumu hè chì Léane hè morta sta sera ? 

Ùn a sò. Hè morta è basta. 

Ùn pienghjite micca ? 

Sò stanca. Mi piacerebbi tantu à dorme Henri. 

Raportu d’autopsia di madamicella Léane Alberti nata un 23 lugliu à 6 ore è mezu nant’à un soffà crepatu. 

A vittima hè morta in casa soia sabbatu 16 aprile, trà 4 ore è 5 ore di sera. Era cù a mamma, Caroline, chì li tenia e mani troppu forte. U corpu prisenta ematomi in faccia è à i polzi culor’ di ramu à russicci, a pelle hè sianusata, guasi brutta. Dunque hà suffertu. L’esamine tussicologu indetta a prisenza di enzodiaseppina ansiulittica aduprata à spessu per trattà i disturbi di u sonnu. Ùn hà pussutu nè stridà, nè ride, nè pienghje. U inciaccamentu di u nasu hà pruvucatu lesioni interne. L’emuragie impurtanti ma lenti anu intrenatu l’edema cerebrale à l’origine di a morte. Hà avutu u tempu di pensà à a so maestra, à Henri, à i pesci. Prima di crepà. 

A chjama d’urgenza hè stata passata à 7 ore è 5 di sera da Henri, educatore di a famiglia dipoi u primu colpu purtatu in faccia u 5 settembre. U culore turchinicciu di a palpetula diritta di a zitella era stata palisata da a maestra. 

Nentru à a carta, u messagiu d’amore imaginatu, scrittu, illustratu da ogni zitellu. Nantu à a soia, ci hè scrittu « Mi piace tuttu di a mo mamma. » 

Suspettu principale : mamma. 

I pesci sò morti in a nuttata. Staccu u tavulone di mantinanza di u muru è urganizeghju a so partanza cù i zitelli. Data di u ghjornu : marti 19 aprile. Sò 8ore è 25. L’ora solita quandu chì Henri facia a so affaccata in scola, cù Léane per a manu. 

Ma Léane hè morta. Metteremu a criatura sottu terra oghje à 4ore di dopu meziornu. Hè Petru chì serà incaricatu di dallili i pesci. 

Nò Camille, ùn li feranu nunda e radiche di l’arburi.

Aucun commentaire:

Enregistrer un commentaire