mercredi 13 février 2019

Premiu Timpesta 2019 : A straghji di l’Indian Mountain

Un testu di Nicolas Rey 


Apristi un ochji è po’ l’altru. Ùn durmaria più. Era finitu u sognu di tandu, quandu mancu u soli u pudia fà escia da u lettu. S’arricurdava, ancu avali, di a so minnanna chì vinia à discitalu cù amori. Era una donna à l’antica, ch’avia cunnisciutu a guerra. Era una donna dura, chì t’avia sempri qualcosa à criticà. Nudda era abbastanza bè fattu. A so cumpagnia era pinibuli, ma ugni matina vinia à vedalu. Era u so mumentu di ghjintilezza, l’unicu di a ghjurnata. S’arricurdava di i so mani, incù a so peddi vizza è dèbuli, chì si puniani annantu à a so spadda. U scuzzulava pianu pianu è cù una voci dulci li dicia di svigliassi. Dopu, a so minnanna attizzava u focu è a dulcezza riimpiia u tippì. Era u solu mumentu indu musciava parpena d’amori pà qualchissia. Dopu si paria ch’idda facia tuttu pà fà sminticà quissa ghjintilezza ch’idda t’avia in idda. Era solu avali chì Black Bear si pudia renda contu di u piacè d’essa ghjovanu. Si dumandava s’idda era parchi, cù u tempu, si sminticava di i gattivi mumenti ; o sì l’omu hè cussì fattu, d’ùn essa mai cuntenti. Ma era cussì. È avali era solu in u so tippì. È era vechju. 

Ghjireti u so capu versu u focu. Da veda a brasgia, sapia più o menu chì era a matina. Ùn durmaria più. È dunqua avali tuccava à iddu d’attizzà u focu, di metta a ligna da brusgià. U so corpu sanu li ramintava a so vita. Arrizzava u bracciu, è u dulori li facia pinsà à quìdda baruffa in u saloon. Un surrisu illuminava a so faccia, è pinsava quantunca, era trimenda quissa. Si punia annant’à a so anca di manca, è pinsava à quidda partita di caccia ch’avia ghjiratu mali. Tuttu u so corpu u rinviava à a so dibulezza d’avali. Si dumandava sì a vichjara era quissa, di pinsà cù tristezza à ciò ch’ùn si pò più fà. 

Una volta u focu rilanciatu, Black Bear surtisti da u tippì è fighjulò u mondu. Facia sempri notti ma si induvinava l’alba chì ghjunghjia daretu à i monti. Culà in i cimi c’era sempri a nivi, era posta cussì in punta par fà capiscia meddu a so altezza, è a noscia chjuchezza. Si fumava una sigaretta è tussava trà dui inspirazioni. In faccia à u so tippì, si pudia veda dinò l’arburi. Erani crisciuti nantu à i pènditi pitricosi. Tutti sticchiti. Com’è un’armata chì vularia cunquìstà i monti. Erani numarosi accantu à a vadinedda, ma di menu in menu quandu fighulava più in altu. Li piacia di figurassi ‘ssi cosi. Era solu cussì ch’iddu pudia riduvintà un ziteddu. Si dumandava com’avia pussutu duvintà un omu impurtanti pà i soi pinsendu à l’arburi - suldati. I vechji, quiddi ch’aviani fattu a guerra, iddi ùn erani cussì. Tirava annant’a sigaretta. Innò, ùn pò essa. Socu duvintatu u sceffu solu parchì tutti l’altri cù un pocu di ciarbeddu sò stati tumbi. Ùn vigu chè quìssa. 

U tempu passava, è vidia l’altri tippì, sparguddati in a vaddi, chì s’illuminavani. L’acqua di a vadinedda era sempri u solu rimori chì si facia senta. À Black Bear li piacia sempri ‘ssu mumentu di calmu. Li paria chì u mondu era soiu, era quì solu par iddu. Iddu solu u pudia veda. Iddu, è dinò u so vechju ghjacaru. L’avia chjamatu « u ghjacaru ». À i so anni ùn facia piu neci, un ghjacaru era un ghjacaru, supratuttu quandu d’evidenza era l’ultimu ch’avia da pusseda. U ghjacaru dinò era stancu, ma facia sempri u sforzu par fà un ghjiru matinali incù u so maestru. È dopu passava u restu di a ghjurnata à dorma, siguitendu u soli, inghjiru à u tippì. 

Black Bear è u so ghjacaru si pruminavani pianu pianu in a furesta ch’era à u circondu. Parlava à u so animalu. Li dumandava s’iddu avia intesu un rimori, s’iddu avia trovu l’odori d’un altru animalu. Li parlava dinò di a vita è supratuttu di a morti. Comu sarà ? A senti vena ? Ti faci mali ? Spirava chì u mumentu fatali ghjunghjaria quì, à mez’à a furesta, accantu à u so ghjacaru. È cussì andavani tremindui sin’à quandu u soli schjariava tuttu, sin’à quandu ùn aviani più a natura par iddi soli. È tandu vultoni à u tippì. 

Fù à ‘ssu mumentu chì un mughju stracciò u silenziu. Vinia da i primi tendi versu u caminu. Ùn si capia nudda di ciò ch’idda briunava a donna. Black Bear feci prestu par ghjunghja à u tippì. U so ghjacaru dinò sintia chì qualcosa ùn era nurmali, paria tuttu affannatu. A donna iscisti in furia da u fundu di u caminu è vidindu à Black Bear si missi à curra in a so dirizzioni. 

« Oh ! Black Bear ! Ùn hè micca pussibuli, ohimé ! » 

Avali a ricunniscia. A donna s’invinuchjò à i so pedi è piensi tant’è più. Vidia dinò l’altri parsoni di u paesu chì ghjunghjiani. 

« Ani tumbu à Young Eagle è Strong Buffalo, ohimè, Black Bear comu aghju da fà senza iddu ? » 

Vensi u ghjiriminu à Black Bear, è si missi in vinochju cù a donna. A presi in i so bracci. Comu pò essa ? Quali sarani quissi chì l’ani tumbi

Black Bear è d’altri omini andavani à cavaddu versu u locu ch’avia indicatu a donna. Ma senza fighjulà nè mancu parlà, iddu, pinsava à i cunsiquenzi di ‘ssi morti. Avariani da annuncià a fini di a so tribù ? Taddendulu in i so pinseri, un omu li dissi ch’aviani trovu i dui corpi. S’avvicinoni è Black Bear i vissi. I dui omini erani allungati suttu à un arburi, unu annant’à l’altru, t’aviani i pantaloni supra à i cavichji. 

Da quì, t’aviani una vista supra tutta a piaghja indu l’antichi caccighjavani i bisonti. Oghji si pudia ancu veda à Spring Creek in u luntanu. Strong Buffalo, chì era da supra, t’avia un tafonu in pienu spinu. Siguramenti un colpu di fucili. À mezu à a trippa si pudia guasgi veda u corpu di Young Eagle. Si paria chì i tumbadori erani ghjunti da daretu è aviani tiratu solu un colpu. L’omini dicisini d’ùn parlà di a pusizioni in qualissa aviani trovu i corpi. I missini annant’à i cavaddi è intristini in u paesu senza un rimori, altru chè quiddu di i cavaddi annantu à i petri. Erani tutti quì à aspittalli. Trà i pienti è à mez’à u paesu, i corpi di ‘ssi dui frateddi pastori, di ‘ssi lochi i sirvitori, è chì funi trovi assassinati, sò passati, purtati da l’omini. 

Accantu à unu di i tippì, Black Bear hè pusatu annant’à un cantonu. À fiancu à iddu ci sò quissi chì fermani di i ghjovani di u paesu. Si parla di vindetta, si parla di rivolta. Si parla di i valori antichi di l’Indiani. Tocca à iddi di falli rispittà. Black Bear senti quisti parolli è si dumanda chì poni essa i valori antichi di l’Indiani. Sarani l’arburi-suldati ? Sarà d’imbriacassi in i saloon ? O sarà ancu di fassi pistà in i campi di battaglia ? Tanti quistioni, è ùn aghju nemmancu una risposta. Ma sà solu chì à Young Eagle è à Strong Buffalo, i vulia bè. Forsa ch’iddi nemmancu ùn aviani risposti, ma viviani a so vita senza pinsà s’idda era bona o mali, senza primurassi d’essa indiani o yankee. Viviani. O sì di nò à chì pò serva di viva ? Chì sarà u scopu, sì di fà com’è l’antichi hè di fassi stirpà ? Ma quissi ghjuvanotti, accantu à mè, t’ani i risposti, mi poni imparà tanti cosi. È devini stà tranquilli s’iddi ùn ani chè quistioni senza risposti. Aveti raghjoni, ùn iscambieti nudda, semu in piena putenza. Avali a pensu è mi pari difinitiva, ùn avemu più spiranza, è semu lecchi parchì semu pochi.

Aucun commentaire:

Enregistrer un commentaire