mercredi 29 avril 2020

U sprufondu

Una nuvella di Paul-Mathieu Santucci 


Quessu ? Quessu u tippu, l'hà tutte cun ellu. Farzu, vigliaccu, gattivu, vile è infame. Di quessi l'omi poi, Diu mi ne salvi ! In una vintina d'anni s'hè trasfurmatu da chì oghje s'assumiglia di più à una piaga chè à un omu. 

À l'epica, si pò dì ch'ellu era attente à ciò ch'ellu rimandava. Si pettinava, si parfumava, sempre pè parè di più chè ciò ch'ellu ùn era, ma pocu impreme, ci era u ghjalabbu quantunque, ci vole à dilla.
Oghje poi, u corciu, pare ch'ellu tenghi rittu pè ùn cascà. È senza esse briagu, chì quand'ellu s'appuppa à a buttiglia, ùn la ci face mancu più à ghjunghje in casa. L'altr'eri, l'hà trovu a vechja Raffalli in fondu di u scalò di u casale. Una maglietta, à l'iniziu bianca, s'era tutta impiastrata di salsa à hamburger. Sicuramente ch'ellu s'era cansatu pè sti snack à cinque ore di mane dopu à una nottata di sborgna. Ma chì closcia ! Eiu aghju ghjittatu tuttu. Iè chì aghju da perde u mo tempu à pulilli a so robba. Si sbroglierà... 

E so discussioni s'arrestanu à a vittura, da sapè s'ella hè pulita o brutta, quant'ella hà chilometri è cavalli, è di quandu in quandu ghjunghjenu l'emende è sò eiu quì chì e pagu, o allora à a partita di ballò, ben ch'ellu ùn ci capischi un’ acca, ma, ùn face nunda, attazaneghja à tutti cù e so scumesse. Ùn vince mai è face l'affari di i cumercenti ma si n'empippa, chì, quand'elli li cascanu dui solli, hà e mani tofinate. Ma micca pè l'altri, o allora ghjustu pè pagà a soia in i caffè. Quessi i connosce, vai puru. Basgia tutti i patroni, senza avvede si ch'elli si ne imbattenu i coglioni d'ellu. Ma pocu importa, à ellu li si pare chì... 

Tandu, ùn era micca cusì. M'avvengu ch'ellu leghjia assai è facia, à ogni ripastu u so sapiente. Ma ùn ci era nunda di male, ùn ci era. Sempre pulitu, vestutu di moda nova è bastava ch'ellu si mettassi à ride, pè chì e zitelle caschessinu cum'è mosche. Partia pè e muntagne correndu, s'intrenava, era spurtivu assai. Pocu omu nò ! Tandu sì. 

Oghje, si sciacca di nanzu à a televisìò è ùn ci sorte chè pè fassi dui cummissioni cù u carrettu carcu di mulizzeria. Bastessi ch'ellu li chjappi qualchì malatia è ch'ellu sia obligatu di fermà nant'à u cabinettu una decina di ghjorni, senza pudè dorme, stu coghju d'omu. 

Fin'à avà, ancu ancu, eiu, facia u sforzu di supportà a so manera di campà ma dui ghjorni fà, aghju vistu chì u lettu era sfattu in cor di ghjornata. Ci spendicava una calzetta di donna ! Quand'è vo ghjunghjite da u travagliu, vi stampa sta visione un sintimu di disgustu in core eppo dopu, pianu pianu, vi ghjunghje a rabbia è vi tremanu guasi l'osse.
Cumu ? Eiu aghju da travaglià pè ch'ellu ghjunghi quì à fà i so affari cù una è cù l'altra ? Mai ch'ella sia ! 

In casa, ùn ci era nimu. A sala di bagnu era sempre umita è di l'asciuva manu, si n'eranu aduprati da arricoglie l'acqua in terra. L'aghju tesu fora. Micca pè nunda ma dopu puzza u rinchjusu è ne empie a pezza sana. Tuttu, ma a puzza di u rinchjusu mancu pè more, chì dopu mi venenu l'allergie, zittu zittu. L'aghju curatu tutta a notte ma ùn hè voltatu. Un ghjornu eppo dui, aghju dumandatu à u tippu chì tene a panetteria sottu à a u casale, s'ellu ùn l'avia micca vistu. M'hà fighjatu cù s'ochji sburlati empii di scemità è à listessu tempu di montaseghisimu, eppo ùn hà dettu nunda. Ma eiu a sapia chì quessu u panatteru avia qualcosa. Hè scemu scemu ùn a vedite. Quand'è vo v'accurgite di a ghjente chì feghjanu sott'ochju cusì, andate puru chì ùn sò tantu bè. U peghju hè pè ellu mi ! Aghju i mei i guai, ùn ci n'hè ancu di troppu. Quellu, stu spezia di connu, nimu l'avia vistu. Ma trippa, s'ellu crede ch'o l'aghju da corre appressu, allora pò puru aspettà. Eppo ùn l'aghju mai vistu fora eiu. Aghju sempre trovu i so disguasti pè terra, seminati pè a casa. 

Alè, chì, ellu, s'ellu ùn hà bisognu di travaglià, eiu avà ci vole ch'o m'appronti. Lume in sala di bagnu ùn ci n'hè più, sta mane perdu dece minuti pè cambià l'ampulla. Eccu ci u lume hè incesu. 

Milu ! O bigliaccò sì puru voltatu. Ch'ella ti ghjunghi a sete. ch'ella ti ghjunghi. Fighjate mi stu coghju quì. T'aghju da mantene quantu cusì ? È ancu, sta mane pare pulitu, a maglietta ùn hè taccata di nunda è i capelli sò tosi, pè una volta alò. Ma avà ùn sò più s'ellu hè notte o ghjornu, s'ellu hè ellu, o s'o sò eiu. Ma chì m'accade ? Ribomba a pena in capu da fammi scimì eppo zittate voi chì cù tutte ste stride ùn possu più pensà ! Ghjè colpa soia sè no simu à sti punti, ghjè ellu chì ci hà tiratu versu l'abbissi, ghjè ellu torna chì ogni volta, prughjetteghja u filmu d'una vita straziata, fora di mondu, una vita di sclusione. Simu sempre stati soli. Sempre unu cù l'atru. Sempre à fiancu. Cum'è un paghju da chè no simu zitelli. Campa cù mè, campu cun ellu. Ma oghje ci vole ch'ella finischi a cumeria, ci vole ch'è no piantimu sta rilazione di sottumissione. Ma prima, ci vole ch'o falghi à vede u panatteru di sottu. Stu spiezia d'inculatu, stu manghja merda, stu mez'omu, sta rumenzula di a sucetà, sta tappetta, sta faccia di peneu. Vai, chì, induve hè u cultellone ? Eccu ! 

O sgiò panatteru, allora ? Hè ora chè no reguleghjimu i nostri conti, hè ora ! 


Aucun commentaire:

Enregistrer un commentaire