jeudi 16 juin 2016

Settimana di sangue


Una nuvella di Jo Antonetti

Luni

U sole di Maghju cumencia à fassi più infiaratu. Cum’è tutte e mane Paulu è Ghjuvanni aspettanu à u stradone, cun d’altri paisani, chì u sgiò Luziu venghi à sceglie quelli chì faleranu à travaglià per ellu in piaghja.
I tempi sò duri, è i dui fratelli anu figlioli chjuchi à allevà. U sgiò ghjunghje, u sguardu altieru. I campagnoli si scappelleghjanu, sottumessi.
Sò una vintina, è cum’è tutti ghjorni, ùn seranu chè dece à falà in piaghja. L’altri steranu in paese, inghjuliati ma muti, è lasciendu scappà un ghjornu di più per dà à manghjà à i figlioli.

In u listessu tempu, in Pariggi i Versagliesi avanzanu pianu pianu.
I Cumunardi rincullanu, desurdunati ma decisi à tene è difende i so quartieri. 
Sò avà dui mesi ch’elli anu scuzzulutu l’ordine in piazza, dui mesi ch’elli s’opponenu à i burghesi, i nobili è u cleru. Dui mesi induv’elli anu resu a so dignità à u populu.
A battaglia serà dura, ma sò pronti à more à carne in bocca.


Marti

Sò dui ghjorni avà chì u sgiò Luziu ùn chjama à Paulu è Ghjuvanni. Senza mancu un sguardu o una spiecazione. Ùn anu curagiu à rientre in casa, allora si ne vanu in l’orti sottu à u paese à arrubbà frutti è legumi.
Anu a vergogna, ma a fame hè più forte chè tutta dignità.

I Versagliesi avanzanu. Pianu pianu ripiglianu pussessu di a Capitale. À a Butte Montmartre, induve dui officiali di i soii funu tombi da i Cumunardi, piglianu quaranta dui omi, trè donne è quattru zitelli, i facenu indinuchjà è i fucileghjanu, senza prucessi, senza spiecazione.


Marcuri

I dui fratelli vanu à truvà u prete. Li dumandanu di parlà per elli à u sgiò. Li parlanu di i zitelli malati è famiti, ne chjamanu à a carità cristiana.
U curatu li dumanda di stà bassi, li dice chì u signore cumanda e scelte di « Monsieur » Luziu è ch’elli devenu piecassi à e so vuluntà. Un ghjornu o l’altru elli dinù puderanu travaglià in piaghja.

Pariggi brusgia. E fiamme di l’infernu dicenu l’omi di Thiers. Per quelli di a Cumuna, hè solu una manera d’attempà l’avanzata di i nemichi.
In u quartieru latinu settecentu persone sò tombe da l’armata regulare. In risposta, i Cumunardi tombanu l’arcivescu di Pariggi è cinque altre persone.


Ghjovi

Pariggi cede pocu à pocu in a una fiumara di sangue. Capizzoni di a cumuna è ghjenterella di u populu morenu sottu à e palle di l’armata di u so paese.
In un ultimu addisperu, si vindicheghjanu tombendu frati chì travagliavanu à prò di u nemicu.

I dui fratelli anu chjosu u prete in sacristia. Ghjuvanni li tene e mani è Paulu u minacceghja cun un stilettu. Li dumandanu s’ellu a sente a vuluntà divina, u prete pienghjuleghja è ghjura d’intervene per elli. 
Videremu dumane, rispondenu i dui omi.


Vennari

A ripressione di Pariggi si compie pianu pianu, ma u sangue corre sempre. À i cinquanta dui omi, giandarmi è preti tombi da e milizie pupulare, u Guvernu risponde da un carneghju à u Panthéon.
A Cumuna ùn tene più chè qualchì carrughju. Dumane o dumenica cederà, è cun ella a sperenza di i disgraziati.

Paulu è Ghjuvanni sò impustati. U sgiò Luziu colla da a piaghja nantu à u so stallone. A campana sona meziornu. Hè solu, incapellatu è superbu. A prima fucilata u face cascà di cavallu, mughja cum’è un persu, Ghjuvanni tomba u cavallu mentre chì Paulu cun un furore d’animale stilliteghja u sgiò sputenduli in faccia in listessu tempu.


Sabbatu

U paese sanu hè addunitu in giru à u Palazzu di i De Casanova. Un frombu bassu cum’è un vespaghju, poi u silenziu quandu u prete affacca per u rusariu. I paisani si scartanu per lasciallu passà. Duie fucilate è u prete chì casca in pianu, e ciarbelle sburlate.

A Cumuna si more. In u campusantu di u Père Lachaise, l’omi si battenu à cultellate, ma i Versagliesi sò più forti. Centu quaranta sette Cumunardi sò fucilati.


Dumenica

L’ultimi cumbattenti di a Cumuna si rendenu. Quelli chì ùn sò fucilati parteranu in esiliu in Nuvella Caledonia. A speranza di un guvernu fattu da u populu è à prò di u populu, murerà cun elli.

Luntanu di u celu pariginu, Paulu è Ghjuvanni imbarcanu dinù per un esiliu cun moglie è figlioli. Ùn vulteranu mai più in Corsica, u so attu scemu ùn averà ghjuvatu à nunda. I sgiò anu cuntinuatu à regnà in patrone, sin’à oghje.

I so destini si sò cruciati cun quellu di a Cumuna, i so destini si sò impettati cun l’inghjustizie suciale.
Cum’è u populu di Pariggi, anu pigliatu l’arme è fattu corre u sangue per fà capì à i putenti chì i disgraziati ùn si lascerianu più calpighjà. 

Cum’è u populu di Pariggi anu persu, è li hè toccu à fughje u so locu.


Aucun commentaire:

Enregistrer un commentaire