lundi 5 décembre 2016

Stille Nacht (Cuncorsu Natale Guastu, Testu 7)

Una nuvella di Jean-Yves Acquaviva


U 24 di dicembre di u 1914 Ploegsteert (fruntiera franco-belgica)

Face u fretu. Sò trè ghjorni chì a tarra ùn hà scutratu. Si apre per ogni parte di piaghe chì parenu bocche mughjendu a so suffranza. L’omi sò arresi. À l’alba un vanu battabugliu l’hà tolti da u so mezu sonnu. À dece ore dui suldati eranu digià stati sbrimbati da una incudina pesca in piena faccia. « Arbeit, arbeit ! », u capiposta accoglie à tutti da sparte e faccende. « Arbeit ! Raus ! ». U face ride d’imità u so paru bosciu imaginendulu fanne astru è tantu. Hà sicuramente ragiò, l’astru devesse connu quant’è ellu. Quella di e latrine hè simplice. Ci vole à tuppà u tafone chì hè statu fattu per i bisogni di l’omi è di zappanne un antru, novu novu. Un’arca per a merda. D’astri empieranu sacchi di rena per rimpiazzà quelli svintrati da e mitragliose o accunciaranu i sulaghji. Ci anu datu u rumu è a vinaccia da facci sminticà u sisu. Puzza. A morte, l’angunia, a pauraccia, u sudore vechju o a merda, puzza ch’hè un spaventu. A tranchée sana sana hè un’immensa tomba. Induve ch’omu varda si vede cum’è l’orma di quellu mortu quì è aspessu si trova un ultimu pezzu di a so persona strutta. Un antru tafone, l’arca di l’osse. 

Fatte ch’elle sò e faccende è s’ellu ùn ci hè assaltu previstu, l’omi anu un pocu d’asgiu. Parechji cercanu indarnu u sonnu. Certi parlanu soli vardendu una fottò di a so moglia o a so prumessa, cappiendu una lacrima. D’altri si battenu una sega pinsendu à e stesse donne o à e puttane ch’elli anu cunnisciutu. Eiu scrivu. Scrivu nant’à un fogliu arrubbatu à u suldatu Connors, unu chì face i dissegni, nanzu ch'e capuli a metà di u so baschicciu in u tafone. L’obusu s’avia paratu e so anche lascendu francu u quaternu ch’ellu strignia in pettu. Scrivu à i mei quallà in u Yorkshire. Li contu a vita quì, i ghjorni grisgi è l’addisperu chì ci accampa. 

U 25 di dicembre di u 1915 Ploegsteert (fruntiera franco-belgica)

I bosci cantanu. Spunta ancu un ghjallicu da a so tranchée. Hè carcu à cullane fatte cù pezzi di stofa stracciati da l’uniformi di i so morti. Qualchì quartu di farru biancu ci pindiculeghja. Dapoi sta mane ùn s’hè intesu nisun tiru. U capiposta dice ch’hè a treva di Natale, un’idea di i stati magiori per dacci un pocu di rifiatu. Avemu dirittu à doppia razione di vinu è pudemu ancu sorte in u no man’s land senza risicà una palla in fronte. Ne prufittemu per ricote i pezzi di i camarati chì ghjacenu custì è metteli cù l’astri. Scambiemu e nostre sigarette contru a cicculata di i bosci. Certi ci porghjenu buttiglie di schnaps senza dumandà barattu. E ci biimu. Avà neva. Ognunu si ne rientre in u so campu per arricurdassi ch’ellu hè natu u redentore. I bosci cantanu sempre. M’addurmentu nant’à una buttiglia.

U 26 di dicembre di u 1915 Ploegsteert (fruntiera franco-belgica)

À sei ore i primi suldati di a London Rifle Brigade saltanu sopra a paratina. Facenu qualchì dicina di metri è e mitragliose alimane i tazzanu. Dopu à un’oretta a piana hè carca à baschicci. Falcina hè in appitittu. S’hà ingullitu i cumbattanti à cintunaie. I soli à esse salvi sò quelli chì anu sculisciatu in u fangheghju. Eiu, sò di quessi. Ordine ci hè datu di truvacci un tafone è di stacci. Ci vole a difende l’avanzata ancu per esse chjuculella. Cinque ore dopu n’eramu sempre à sicutera. Ghjustu quandu mi n’avia da rientre in a mio tranchée, m’affacca un officiale chì s’infrugna in u mio tafone. S’arvede subitu chì piazza ùn ci n’hè per dui è mi dice d’andà à truvammine un antru. U mandu à spassu. Mi sciacca a so pistola à mezu spinu è tandu sortu. À rampichera cercu à ascondemi torna nanzu di chjappammi qualchì bomba in capu. Sentu una splusione tremenda daretu à mè. Mi voltu è quandu a fulena rifala vecu chì l’ufficiale ùn ci hè più. Invece u tafone hè assai più largu avà è ci stariamu faciule à sei o sette. Sempre rampichendu mi ne voltu à a « casa ». Sò stancu è bruttu è ùn aghju mancu tombu un bosciu. M’appuppu à u schnaps chì ferma è m’addurmentu nant’à a buttiglia. 



Aucun commentaire:

Enregistrer un commentaire