vendredi 23 décembre 2016

Un Natale caninu (Natale Guastu, fora di cuncorsu)

Una nuvella di Patrizia Gattaceca

Un fretu chì si secca sta sera ! U ventu pesa a neve falata da pocu. Solu ombre filanu sottu à i lumi di a cità. A poca ghjente chì spasseghja sempre in carrughju cù i so pacchetti in manu, si spiccia di rientre in casa soia. Tutti anu una voglia sola, truvà si cù i soi, à u caldu, in giru à un bellu ripastu è perchè micca un bellu focu in u caminu. Imaginu eiu tutte e case decurate, candele accese, u muscu di a roba chì si sparghje in e cucine è mette à ognunu in suchju. Hè prontu tuttu pè festighjà Natale. Sò sicuru ch’elli ci vedenu da i so purtelli decurati, à mè è à u mo cumpagnu di briachina, agrancati da u fretu, stretti stretti pè tene ci caldu, luttendu contru à u ventu è a neve. È dì chì l’aghju cunnisciutu issu tempu di i Natali splendidi, quand’ella era sempre viva Maria Catalina, tandu ùn si mancava di nunda, ancu troppu !

A famiglia vale oru, ma quand’è vo ùn avete più à nimu, vi ci vole à truvà a forza di resiste à tuttu è da solu ! 

Tonì hè una persona bona chì m’hà aiutatu à tene u corpu ! Oghje cum’è ellu, sò diventatu una closcia è provu anch’eiu à riscaldà mi cù issu pocu è tantu di vinaccia ch’ellu mi serve ogni mane. Cumu fà altru ! I principii sò stati duri, essendu datu chì ùn avia mai betu una goccia d’alcool di a mo vita !! È po, pensu chì à pocu à pocu si hè abituatu u mo organisimu, hè quessa a vita di u carrughju ! Di a mo vita passata aghju tenutu solu una cullana è basta, ma Tonì ùn l’hà vulsuta vende, omancu mi ferma un zinzicu di dignità ! Cun Tonì respiremu inseme, i nostri cori battenu inseme, ci vulemu aiutà. Oghje ch’o patu a fame è u fretu, aghju u sintimu d’ùn avè fattu nunda in a mo anziana vita, per aiutà à quelli chì straziavanu, particularmente a sera di Natale. Mentre eiu era pulitu, allisciatu è soprattuttu bellu techju, unepochi, corci ch’elli eranu !! Ah, Maria Catalina, quant’è tù mi manchi ! Quantu risentu avà u to affettu per mè. Sta sera sò tristu, sò fora è passu un Natale caninu !

-« Allò veni quì » dice Tonì, cacciendu un pezzu di salticcia francese da a so sacchetta. « Tè sciacca ti què, serà u to Natale ! È bon appitittu !! »

Mi sciaccu un buccone, pensendu à i tempi beati è m’arrimbu à Tonì.

-« Eccu, cusì » dice u mo cumpagnu, « avà ci vole à pruvà à dorme » è si sciacca una rasata d’acqua vita.

Credu chì cum’è stasera mai ! U fretu ci entre in l’osse, Tonì face cullà a cimosa di u so mantellu è s’acciuccia sottu à una vechja cuverta, mi ficcu sottu eiu dinù. Hè un pezzu avà ch’ellu hè sunatu mezanotte, in carrughju mancu un’anima, solu u silenziu è u mo ansciu rapidu chì si mischja à quellu di Tonì cappiendu tantu fume.

Aviamu fattu megliu à stà ci in u Centru cummerciale micca à vulè vene in cità in tutti i patti pè pruvà à buscà qualcosa, chì siccome ! A ghjente ùn vi lampa mancu un sguardu è in più di quessa, stasera ùn emu mancu vistu e squatre di succorsu è di cunfortu chì giranduleghjanu pè i carrughji quand’ellu ci hè u fritone. Quant’à me, e case chì accoglienu l’andacciani sò trapiene ! Ma cumu fà, hè cusì ! Tonì dice sempre ch’ellu hà sceltu u carrughju, ma eiu nò ! Hè cascata chì dopu à a morte di a mo amica cara, nimu ci hà pensatu à mè, tandu mi sò trovu fora !

M’arricordu di u mo primu Natale, quandu sò ghjuntu in casa di Maria Catalina. I rigali m’aspettavanu sottu à u ghjallicu è avia manghjatu quant’è sette ! U Maritu Walter, ùn mi pudia tantu vede, dopu anu principiatu à leticà si tramindui è eiu pensava ch’ella fussi per via di mè. Quand’ellu hè partutu, pocu dopu à Natale, abandunendu a moglie, aghju ancu cridutu ch’ella era stata colpa meia. Ma era corsa a vuciata in carrughju ch’ellu si era messu cù una giovana è ch’ellu si era fattu spiumà l’abrutitacciu ! Li stava propiu bè ! Oghje Maria Catalina ùn ci hè più, ella corcia, invece chì quellu Walter, ùn aghju intesu ch’ellu sia mortu, di fatti ùn aghju più intesu nunda… Micca ch’o sia vindicaghjolu, ma s’o a li pudia fà pacà…

Teneremu torna una notte ? In i mo sogni certe notte mi si pare di cascà pianu pianu in un pozzu è di tuccà l’acqua cutrata chì mi punghje l’osse finu à ùn pudè più anscià, è tandu mi discetu è mi stringhju contru à Tonì. Ci vole à accettà la, a vita ùn hè a listessa per tutti, ancu di menu a sera di Natale, ma, oghje sì, dumane nò dice u pruverbiu, qual’hè chì sà !

Eccu, simu svegli, è simu vivi, a ci emu francata sta volta è forse venerà ancu veranu ! In stu 25 di dicembre hè ciò ch’o dumandu per Tonì è per mè, ch’ellu venghi un’antru veranu. Ci mettimu in andà pè vultà à u Centru cummerciale, infattemu poca ghjente è po, quì, sottu à issa loghja una forma sticchita, ma quale serà ? Passu è annasu, nunda, solu un odore di morte, m’avvicingu pè fighjà u visu di a persona …Walter !! Hè propiu ellu, imbuffatu, stesu quì senza vita !! Tonì s’avvicina è li chjode l’ochji. Telefonu noi ùn avemu pè chjamà i succorsi, tandu qualchissia u sculinerà ! L’averaghju annuchjatu cù e mo idee brutte ? More si in carrughju dopu à esse si fattu spiumà, chì disgrazia !! Pesu l’ochji è guardu à Tonì, lampu un picculu abbaghju amichevule, li leccu a manu è filemu duve u destinu ci porta. Natale hè scorsu avà, per noi nunda hè cambiatu, ma simu vivi è ci tenimu caldu !!


1 commentaire:

  1. Ancu fora di cuncorsu, eccu torna un scrittu chì tocca in pienu. À a fine, pè sta volta, vince a vita, a sperenza chì dumane possa esse altru è quessa po' sì chì face prò ! Grazie mille o Patrì [si dice cusì ?], ... è Bellìssimu Natale in Casa Vostra...

    RépondreSupprimer