dimanche 25 février 2018

Cuncorsu Chjuditura 17/18 : Ancu nunda

Un testu di Laure Vincenti


- « Ùn ci hè ancu nunda ? 
- Pacienza.» 

E pene sò forti. U mo corpu induritu mi porta à puntà. Da rende. A cuntrazzione hè cusì viulente. M’ingronchju. Cum’è un topu di pettu à un misgiu. Soffru per u mo figliolu. Mi toccu à liberallu. 

M’addurmentu. Sti sugnacci mi tribuleghjanu di novu. Spetaculu d’ombre. 

M’acciaccanu, m’assufucheghjanu da e so stride chì ribombanu. Gallighjeghju trà celu è terra. Luntanu da a mo salma ingunfiata. Mi discetu cù u vomitu. 

Hè natu u mo figliolu ? 
Pacienza. 

Mi scopri di matinata. In a so camera, à u pede di u beculu, pusizione fetale, faccia smancita. Mi porti. 

Mi porti. Franchighjemu. Mi teni forte. Aspetti. Ch’eo stanci di pienghjulà, d’arruvinà u mo corpu, di puntà. 

Tandu di matinata mi conti a mo nascita. Mi sussureghji a so faccia turchiniccia, u so corpu intubatu, u so core chì indebulisce. L’odore di u sangue t’hà chjappu a cannella. Mi cunfessi a mo forza, u m’addisperu, u mo dulore, e mo stride. Eppoi i mo silenzii. È u mo sguardu impalatu. 

- « Hè mortu ? 
- Iè. » 

Annesia. 

- « Hè mortu ? 
- Iè. » 

Allora scrivu. Mi vogliu impatrunisce di i to ricordi. 

M’ai vistu rinuncià quand’elli u m’anu pigliatu. Lampatu à l’insetti, runzicatu da l’umidità. Ai purtatu u mo corpu ghjalatu fin’à ellu, avvintu a to manu cù a meia. « Ùn crepà ancu tù » m’ai suffiatu. 

Si sò spenti i mo ochji. Hè brusgiata a mo memoria. Blackout. Una folla silenziosa, fiori, qualchì manata di terra rossa per insepelliscelu, poi più nunda. Check point di l’invisibile. Di l’indicibile. 

Puzza a morte. 

Incù tutta a pacienza è l’addisperu d’un cundannatu, cerchi à amparammi torna. M’ai intesu quandu ch’eo mi stracciava. M’ai vistu more. Ùn hà mancu mughjatu. 

Imputenza. 

Ti tengu caru. Invigliu u to curagiu, u to visu sicuru, e to mani ch’ùn tremanu. Ùn sò più nunda, sì a mo memoria. Hè insustenibile senza tè, pigliu fondu, ùn mi cappià, ùn aghju più forza, rispiri per mè. Perchè chì stai per aiutammi, tenemi cara, sempre, malgradu tuttu, magradu mè ? Hè natu, hè mortu. Hè natu, hè mortu. Mortu, mortu, mortu, a m’ai ripetuta, pienta, ghjurata. Hè natu, hè mortu. Hè u vomitu. Hè mortu. 

- « Ùn ci hè ancu nunda ? 
- Pacienza. » 

Aucun commentaire:

Enregistrer un commentaire