mardi 26 février 2019

Premiu Timpesta 2019 : Premunizione

Un testu di Dumenicu Santelli


Sò sei ore di matina, Antone hè svegliatu da colpi in la porta, è pò prestu in lu bughju di a stanza si ritrova ingiratu d’omi in armi cù un mubile uscuru. Paula, a moglia, briona di paura è dice « ùn fate micca male à a zitella, ùn avemu micca soldi ! ». A ziteluccia hè Lucia, qualchì mesi, chì dormi in la pezza accantu. Antone ellu hà capitu, ch’ùn era un arubecciu, ma chì stu cumbugliu, hè a ghjustizia pariggina chì vene per pigliallu. Dice à Paula di calmassi, frà tempu l’omi in tinuta di Ninja cù u visu piattu da coprifacci, u lampanu in pianu è si vede impastughjà cume un animale. « STAT !commission rogatoire du juge FIEL». I pulizzeri cumencianu à sbulicà, senza nisunu rispettu per l’intimità, è ridanu cume pazzi di tantu in tantu. Certi si lascianu andà à parullacci nant’à i corsi « Les Keurses z’ont pas l’habitude s’levez si tôt ». Antone, vechju militente puliticu, i fideghja è pò di lampa « moi ma femme je sais où elle est », ciò ch’elli di rispondanu « quand tu seras à Fresnes, on verra si tu sais où est ta femme », d’una risa grassa cume à so bestialità. U sole cumencia à spuntà, è Paula hè sciolta per dà u so late à a zitella chì principa à pienghje, Antone hè sirenu, Paula ùn sà nunda, è in casa ùn tene micca affari. U muvimentu clandestinu d’Antone hè un picculu gruppu in dissidenza, fattu d’amichi scontri in parechji strutturi. Paula hè furzata di chjamà a so surella, per lascialli a ciuccia. U travagliu psiculogicu cumencia è un pulizzeru di lampa « regarde-là bien ta gosse, la prochaine fois que tu la verras ce sera pour son mariage ». I quattru ghjorni à u campu di gendarmeria saranu longhi, Paula hè cappiata, è Antone ùn hà fattu chè risponde « Rien à déclarer ». Pigliendu nant’à ellu, tutti l’inghjulie è i scherzi, sicuru ch’elli ùn truvarianu nunda. Ma d’altri militenti sò stati arrestati, è Santu l’amicu di sempre hà parlatu. Antone hè messu in causa cume u capimachja di l’azzione clandestini rimpruverati è transferitu cù l’altri in Pariggi. Traditu, stancu,bruttu, carcu di penseri per a so famiglia, Antone chì nega tuttu, hè ammazzatu in lu fredu di a carcera di a prighjò di Fresnes. Paula di manda ritratti di Lucia, ch’ellu vede ingrandà d’una fiura à l’altra cù assai tristezza è amarore pè Santu, l’amicu di ghjuventù, u fratellu. L’anni passanu è in fine u ghjudice FIEL rinvia tuttu mondu davanta a corta d’assise speziale. L’affare hè intesu, Antone sarà cundannatu à 20 anni di prighjò, è ferma solu in una centrale vicinu à u meziornu di a Francia. U so transferimentu hè sempre ricusatu per via di u so statutu speziale di prighjuneru particularamente guardatu. 

In fine, ghjunghji l’ora di u ritornu. Antone hè aspittatu à a surtita pè Paula è Lucia, una ghjuvanotta di 15 anni avà. In la serantina sbarcanu in l’aeroportu di Campu di l’Oru in Aiacciu, è piglianu a strada di u paese. Antone hè passageru, è à u capu di qualchì minuti leghje panelli sposti in bor di stradò : « Les Roseaux », « La Belle Vue » ; « A vendre/For Sale » è prestu pone e so primi questione . « Ma chì sò sti nomi bastardi ! induve simu ? quassù hè u paese d’Afa ? ùn ricunnoscu più u locu». Paula : « Iè è quì sti luttisciamenti, un paese ci anu da fà ! ». Antone parla solu « Luttisciamentu....lotti..issa mente…paese da fà ?…paese da stufà sì !, Chì fà, ci vole à plasticà...cantavamu in Nizza». Pò abaluchjatu da tutti i lumi di cummerci « Burger rapidos » ; « Sport+ », « Mode à Gogo » finisce ogni lettura cù un « micca pussibuli » pienu di spaventu. Ancu u vechju panetteru ùn c’hè più è un altru u rimpiazza un certu « PIERRE ». Paula : « Què sò franchise cum’elli i chjamanu » ; « Francisa..ta iè » murmuleghja Antone. « Chì ghjè sta grossa struttura è quale hè u patrone ? » dumanda, « Méga Market Delirium è u patrone hè u listessu ch’è di l’aviò ch’avemu presu, di u ghjurnale ch’è tù ai lettu in prighjò, di tuttu ciò chì pò fà prufittu. Sè tù voli travaglià sarè in l’ubligazione di dumandalli un impiegu » di lampa Paula. Antone anerbatu « i patroni l’anu i ghjacari ! ». « È sti palazzi à u locu di a mandria in lu campu di Felice u pastore ! ». Paula :« Felice hè mortu è u figliolu hà vindutu u terrenu, dopu chì a cumuna l’appia fattu passà cunstrutibulu ». A strada ùn hè finita, cume un caminu di croce, Antone scopre un baraccone novu framentu cù un scrittu « Santu BTP ». Antone : « O Pau ùn mi dì micca ch’ellu hè… », Paula : « Iè.. avà rivene in lu muvimentu, capisce hè Franc mac» . Antone pare arresu in sta vittura, è fighjula in lu spechju à Lucia l’ochji nant’à u so smartphone, lasciata quella matina è chì ùn hà vistu ingrandà. Cume una Corsica ch’ùn hà micca vistu scambià, una lotta ch’ùn finisce di mutà. 

Antone ritrova à so casa, invechjata dinù ella è dice « Chì casone accantu, ci deve piattà u sole ! », Paula :« Sò i vicini in ritirata sbarcati di Franche-Comté. Da quì à pocu u figliolu hà da vene dinù. U merre d’hà vindutu un lotu cummunale in tantu, chè primo-accèdent. Ma sai avà ùn si pò più dì nunda, u sgiò merre si dice ormai autunumistu, hà ancu pigliatu a carta di u partitu Semu Corsi ». Antone, si lampa fora di a vittura è si mette à rende in piazza. Pò si cala à pusà nant’à i scalini. Paula : « a strada t’hà fattu male ? sicura chè s’ella fussi stata dritta, saria megliu, ma ùn ti ricordi più chì in Corsica ci sò i girati » ; « a mane induve sò statu arrestatu mi sentia megliu chè oghje, i girati i pigliava ma sapia induve andavu » soffia Antone. 

Tamanta strada…. ch’ellu hà fattu Antone sta sera, stancu mortu si lampa in lettu. 

Sò sei ore di matina, Antone hè svegliatu per un rilogiu chì stintineghja. In sudore hè solu in lettu è a decurazione di a camara ùn hè più listessa. Nant’à a tavula di notte un libru Main basse sur une île. Senti una voce chì u chjama, ghjè Ghjaseppina a mamma. Antone sorte in curridò cume persu. Ùn ricunnosce più a casa induve hè ghjuntu eri sera. Antone vede a so mamma intraccia di fà da manghjà è chì di dice « Hè ora nò ? ùn ai micca da cullà in Corti cù Santu ? ». Antone ùn sà più è u sguardu in lu biotu abbada u calendariu di a Posta cù u so ghjattu in fiura, ghjè scrittu in grossu : 1975. « Simu sempre in 1975 o Mà ? » dice Antone ; « iè o scimò, ùn semu micca in capu d’annu » di risponde Ghjaseppina. Antone corre davanta u spechju, vede un ghjuvanottu di 18 anni è capisci ch’ellu hà fattu un gattivu sonniu. Di rivene avà, semu d’aostu è dopu anu previstu cù Santu di cuddà in Corti per un cungressu. 

Santu ùn hè un traditore, i lochi ùn sò sbattizati, Felice u pastore hè vivu in lu so campu, u terrenu di u paese hè ammachjatu, i patrone ùn l’anu chè i ghjacari, i manghjoni sò cù i clanisti, u muvimentu naziunale hè sputicu è senza cumprumissione, u populu corsu hè sempre vivu. 

Forse Antone in la so vita, un averà micca à svegliassi in un’altra realità…

Aucun commentaire:

Enregistrer un commentaire