mercredi 10 avril 2019

Premiu Timpesta 2019 : Carnibalismu

Un testu di Paul Turchi-Duriani


E mo mani tremanu di troppu. Veramente troppu. 
Ùn mi sentu micca bè. U mo stomacu s’intorchja è mi face vultulà da una fame sprupusitata à un crescentinu chì m’attronchja. 
Ella hè quì. Vicina à mè. Possu sente u prufume di a so pelle, di u so sudore è di i so capelli. 
Quand’ella frizzinegha, mi sentu parte. 
O a brama ch'aghju d’ella ! 
Spergu ch’ella hè in brama quantu à mè. 
Ùn a faciu micca à pone l’ochji nantu à e so ciampe bianche, e so coscie musculate, u so corpu appena bombu. 
Sarà bonu l’attu stessu quantu à stu primu assaghju ? Da u più prufondu di u mo core, spergu di si. Sbavacciuleghju assai. 
Pongu u mo sguardu nantu à i so petti. Madonna ! Quant’elli sò belli è tondi ! 
Mi tocca à purtà u mo sguardu in altrò. Ci vole arrimbà u mo pensà à l’ugetti in giru à mè. 
U tavulinu in fondu hè bellu messu. L’aghju priparatu cum’ellu si deve. 
Ùn ci vole più pensà à i so petti. 

Aghju messu un’ambiente musicale, un pezzu di jazz chì castizzeghja da un discu di vinile. Spergu chì quellu sassofonu cuprerà i nostri gemiti. 
Ùn ci vole pensà à e so coscie. 
Da quì possu sente u prufumu caldu di cutone è di carne chì bagna u so string, tralasciatu in pianu. Solu l’attichju scemu d’ella empie u mo cervellu. Sta scuraghjina macina u mo stomacu è face u mo cazzu duru ind’è i mo calzoni. Sta spezia d’erezzione chì face soffre. Stu ruchjettu chì rende acquicciosu u mo calzunettu 
Pensu torna à u so corpu. 

Hè detta. Ci vò. Aghju abbastanza aspettatu sta stonda. L’aghju tantu brachjulata quand’ella facia e so spese è ch’eu a seguitava annasendu u so muscu tralasciatu per i bancaghji. L’aghju bramata quandu eu a fighjulava à u caffè, incù e so amiche, ridendu da tutte e so labbre è ch’ella ùn mi rimarcava mancu. 

Oghje, hè mea. In tana mea. In casa mea. Tuttu hè prontu è accunciatu. Hè aperta è offerta. 
Frà mezu à e note pinzie di musica chì crescenu cù u rittimu di u mo batticore, u sisu di u cluruformiu irrita i mo narri è mi face vultà à u mumentu prisente. 
E so coscie sbarragate è croscie, infiarate da i ligami tesi è da u currulu sanguignu chì ripiglia u so corsu. 
Sunnieghja è si rimuscia. Forse aghju troppu strintu e fune. Ma ùn deve scappà. Micca avà chì mi trovu in puntu à u mo scialu. 
Muguneghja. U bavagliu face u so duvere. Vecu a sciuma ch’imbianca u scornu di e so labbre.
Nissun baullu ùn pò capì a bellezza di ciò chì abbene quì, à ella è à mè.
Avemu da diventà una sola è stessa persona. 
Micca cum’è ste bestie chì s’appiccicanu l'una à l'altra, cuperte da i so umori, cù i so grugnulimi ridiculi. 

I so ochji s’aprenu. In fine, pudemu prusegue. 
M’appendu sopra à ella è li sussureghju ciò chì l’aspetta. 
Ciò chì ci aspetta tramindui. 
M’incresce a mo bocca assiccata ma rispiru assai forte ind’è a so arechja. 
I so diti zerpuleghjanu, imbuffati da u coghju chì impastughjeghja i so polzi. 
Spugliata è lucichente, sembra ch’ella balla incù languore, cum’un sarpu fannullone. 
Sentu u so sudore acru chì empie a stanza. 
Faciu u giru di u trespiu chì aghju cullucatu in u salottu è nantu à u quale ella hè ufferta. 
Aghju preparatu i mo arnesi nantu à un tavulinu. 
Mi vene in core di dilli tuttu ciò ch’aghju imaginatu mentre eu facia sta raccolta di lame. 
Tutte ste stonde spente à accarrezzalle pensendu à a so pelle. 

Ùn vogliu guastà sta stonda da vene. Mi tocca à acchjuvammi in un cucculu silenziosu. Mi tocca à sceglie incù assai cura i primi arnesi à addentrassi in carne soia. 
A sega di chirurgu. I scalpelli. E cultelle in ceramica. Tuttu hè ottimu è spampillente. Cum’è i so denti quand’ella ride. 
Sò gasgi à gode è ci vole à cuntenemi. Ci vole ch’ella sia cuscente è svegliata. Ci vole ch’ella participeghji à ciò chì accade avà. 
Tuttu si deve d’esse degnu di memoria. 

Sfrusciuleghju a tela di plasticu chì tappizza u pianu. M’avviu pianu pianu, incù stu rimore di sfrusciu, ver’di a cucinara ch’aghju compra apposta. 
U fornu hè bellu riscaldatu. E frissoghje sò pronte à riceve u fruttu di u nostru amore. 
Aghju spostu nant’à piatti ricchi a frutta fresca è i legumi ch’aghju compru à u mercà.
Ci vole chì tuttu sia perfettu. 

Sbavacciuleghju. Aghju a sciuma in bocca. U mo minchju hè sempre sticchitu. A mo arechja tesa è i stridi affugati ch’eu sentu mi dicenu ch’ella hè ghjunta l’ora. 
Ritornu accantu à u trespiu chì, tale a croce di u messia, hà da esse l’ardignu di a nostra assunzione.
Tù ùn a sai ancu, m’amore, ma avemu da compie un’opara tremenda. 
Scegliu un scalpellu è mi pongu a mezu à e so coscie mantenute spalancate da e fune è u coghju. 
Quandu pensu chì l’altri t’anu offesu incù i so membri grussulani. Eu aghju sceltu u metallu u più finu è u più taglivu, a faia a più arrutata è a più travagliata, perchì u nostru piacè ùn sia quellu di l’animali puzzicosi ma quellu di i dii. 

E lacrime anneganu i so ochji sburlati allora chì u so suchju è u so pisciu sfilicanu e so ghjambe. 
A sò chè tù m’aspetti. Pongu u mo sgambittinu trà e so duie ciampe bianche è fine. Ùn mi possu cuntene è passu i mo diti guantati di biancu nantu à e so labbre intime ingonfiate è croscie. Si sticca. Sentu u so corpu incozzassi è u so spinu chì prova à inzimissi, quasi à rompesi. 
L’appaspu, ben chì currotu da i mo guanti di plasticu, hè divinu. Un nettare. 
Sò rinvivitu di stu primu gustu ch’aghju in bocca. 
Palpuleghju l’internu di a so carne. Scegliu un bellu pezzu nentru à a so coscia è ficcu cù dilicatezza a fiamma di u scalpellu. 

Quand’ella s’incalfa è face sorge u primu sangue, mi vene u capigiru. A vista di l’epidermu sbaffatu lascendu apparisce a carne rosse è u grassu giallu mi dà a brama d’inciunfacci a mo bocca sana, per liccà stu tabernaculu cù a mo lingua. 
Ma ùn meriti micca stu vituperiu, anghjulu meu. 

I to capelli neri si rimuscianu è u to visu si sforma sottu à a mo crudele penetrazione, ma sò chè tù voli gode di sta stonda, tù dinù. U fatraforu di u scalpellu in tè mi gira u capu. Tagliu in dulcezza, u mo core. Piglieraghju u mo tempu. Vidarè, hà da esse un attimu ramentevule per tramindui.
Quandu t’averaghju cunsumata, quandu a to carne si sarà struta in mè, allora ùn saremu più ch’una sola persona, o a mo vita cara. 

Aucun commentaire:

Enregistrer un commentaire