vendredi 14 février 2020

Premiu Timpesta 2020 : Un mondu novu

Una nuvella d'Alyssa Ruillat


Eru una donna campa da a vita. Puri una notti di vaghjimu catusciò u me distinu. Mi n’andeti tandu pà scopra un mondu novu. Lacaiu l’immobili è a puluzioni di i vitturi pà rispirà infni l’aria pura. In quissu locu novu, i muntagni è i pini ciuffuti surghjiani com’è duni strani. 

A’ u pe’di ‘sti sarri dund’e’ affaccaiu, vidiu un lavu paru à un mari, picculi casetti azzingati à i cimi, listessi à a nivi frisca chì vinia di vestali. 

Una di ‘ssi muntagni attiraia a me curiosità. Tandu mi lampaiu à a so cunquista. Mentri cinqui ghjorna d’un’ avvinta un pocu scema varcaiu una furesta senza limiti in qualissa scuntraiu ugni razza d’animali. U so sguardu chì lucicaia di dulcezza mi daghjia a vodda d’attippà sinu à u più altu. A’ a sciuta di ‘ssa furesta si truvaia un paisolu tipicu di ‘ssa cuntrata. A nivi affasciaia i tetti di i casetti illuminati di dicurazioni. L’odori brusgenti di u vinu caldu si svapuraia quant’è u fumu di i camini. ‘Ssu paesu è i so abitanti pariani stranamenti d’essa un furmiculaghju, com’è sì nè u tempu nè u fritu i pudia parà. Tutti pariani sireni è appaciati. Certi si rindiani in i caffè, in u marcatu o puri in casa soia. Mi vidiu ghjà abità in quissu locu magicu dund’ iddu supranaia u spiritu di Natali è a tranquillità. Trimulenti, andaghjiu à a scuparta di ‘ssu paisolu calurosu è maraviddosu. 

In sirintina, ghjunsi à u cor’ di u paesu. Ùn m’aspittaiu micca à ciò ch’aviu da veda. I bandi d’omini si battiani trà i casi, è certi sin’à a morti. Pariani d’avè i forzi sprupusitati. Partisti da ‘ssu cantu di carrughju è cuntiniveti a me visita. 

Mi ritruveti faccia à a peghju di i mustruosità.Vidisti in i strittoni l’omini è i donni chì si faciani piddà di forza cù una strema viulenza. Cascheti capu à capu cù una criatura mutanti, cù l’ochji mezi chjusi, a bava chì misciaia longu à u coddu, è cù i so vistiti intrusciati da u so propiu pisciu. L’odori chì curria oramai in u vangonu ùn era più quissu di u vinu caldu, ma di i scavatoghji d’essari umani o d’animali. 

Fui strascinata in una sala maiori, certamenti una carciara. I muchi tamanti mi sdrigiaiani u corpu. Scelsi i parsoni vistuti di tinuti scralati è cù mascari metallichi. Ricupriani in tuttu u so capu, è ùn lacaiani cumpariscia chè i so ochja piatti da i lupi di culori giaddu. Faciani i rimori strani è avanzaiani in a me dirizzioni, ripitìndumi : Avali, se di i nosci



Aucun commentaire:

Enregistrer un commentaire