dimanche 18 avril 2021

Premiu Timpesta 2021 : U pasturellu


Una nuvella di Dumenicu Santelli


In sta matina di ghjunghju si pisò l’albore per a sarra di l’Affacatoghja, induve u pasturellu cuddò a so piccula banda di capri. Frà battaglioli di tintenne, andavanu bianchini è anigrate, purtati d’un allettu paisanu nant’à u chjassu di a muntagnera. Partutu di notte da u paese di l’Isulacciu di u Fium’orbu, avia sceltu issa vita fatta di strazie bella sicura, ma dinù d’un campà in libertà. In scola ùn avia più vulsutu andà, ùn era per ellu di stà à pusà da a mane à a sera. A muntagna l’aspittava, i petti rossi chì d’un albitrone à l’altru pizzicanu i baghi rossi, i fischi merlini, i signari da visticà, u muscu di furesta induve si mischieghjanu i prufumi di li fiori cù a terra.

 Inghjò, in’ssu veranu si lasciò, babbu è mamma, u vechju babbone chì d’avia insignatu u donu di capisce a natura, di parlà cùn’ella, di sente la sussurà, pienghje, ride è ancu stridà. L’amicacci dinù si sò firmati : Don Ghjuliu, Ghjiseppu Ghjuvanni, Petr’antò, Anghjulu Filippu, Petru Dumenicu tutti ghjuvanelli più o menu di a so età. Elli dinù ùn starianu tantu à muntagnà per issi lochi d’Alzolu, Bighintezza, Vanarpia, a Biciancula è ancu per Cavorsu da sopra l’Aghjola à passà l’istatina à u frescu cù l’animali. Ma tutti si farianu un’affacata in paese u sedeci d’aostu per a festa patrunale di San Roccu, chì tantu ci sò i belli zitelli cù e so robbi bianchi.

Di chì patria sò ? A pieghja, u mare è i so periculi, custì hè digià un altru mondu. Elli sò Fiumurbacci, è issu rughjone un duminiu liberu cù e so legge tramandati da l’antichi, fatti di rispettu è di rivolta di pettu à l’oppressione. Anu intesu parlà di u Prete Circinellu, mortu in una sapara versu Ania, un paesolu vicinu. Guagnesu, avia presu a machja per ricusà l’ordine francesi. I più vechji d’avianu contu ciò ch’era accadutu guasgi quarant’anni fà, a battaglia persa versu a pieve di Valle di Rustì, è pò a ripressione terribule in Niolu è altrò. Ma irunia di a storia è à sente dì, u capimachja oramai di mare in là saria un Aiaccinu, una cità cusì luntana da sti muntagni.

Ghjuntu per e cime, à lu mezu ghjornu, u pasturellu sente stintinà e campani in paese, d’un chjoccu scunnisciutu, cum’è un murtoriu chì lampa una chjama à l’addunita. U so ribombu, risona per issi lochi. Ma chì si passerà ? Un tempu dopu, u silenziu rivene, forse saranu stati qualchì zitellacci chì s’appiccicavanu à a corda di u campanile per ghjocu.

I ghjorni passanu, è dopu à duie notte, l’altri devianu cuddà anch’elli per quassù. U pasturellu aspetta, inguttupatu nentr’u u pilone per parà a friscura.  « Umbà.. » nimu ùn s’affacca, è mancu ùn si sentanu e schilli di e muli o l’alletti chì strappanu u celu è u silenziu di l’alba. Una ghjurnata, duie, ci voli à lascià a robba è falà à vede ciò ch’ellu si passa.

D’un passu angusciosu, u pasturellu si tramuta per u chjassu, à ogni breia spera di scuntrà parenti è amichi. Ma ùn si vede mancu un fiatu. Guasgi ghjuntu in paese, postu nant’à un pentone, vede omi in armi in tinuta turchina cù capelloni neri chì passanu è chì venenu, parlendu di manera curiosa, cù un accentu pinzutu. À u capu d’una stonda, si raccoglianu è pichjanu nant’à i so cavalli neri. Un lagnu escie d’un casale, hè quellu d’una donna chì briona. Un cavalieru volta, si varca per pichjà à la porte cù a crossa di u so fucile. Ma a voce di u lagnu ùn si tace, è d’altri lamenti feminile mischiati à pienti di criaturi si sparghjanu in lu paese. Ancu i ghjacari abbaghjanu à la morte.  Ciò ch’ellu pari esse un suldatu si ne và cù l’altri, stupendu in terra, cum’è per disprezzu.

U pasturellu ferma agrunchjatu, senza pudè dì una parola. A voce l’hà ricunnisciuta, era a mamma in la so casa, lasciata una mane di ghjunghju per muntagnà. L’altri dinù, e mammi di l’amicacci. U lamentu, cum’è per pienghje una disgrazia, un dolu. Ma di quale ? Perchè manc’u più una voce d’un omu o d’un zitellone cum’è ellu ? induve sò ? À chì sorte ingrata l’anu mandati ?

Issu pasturellu ùn esiste… ghjè la nostra mimoria chì fighjula a nostra storia, l’esse di ciò chì fù. Innò issu pasturellu ùn esiste… manc’un omu da quindeci à ottant’anni ùn hè più firmatu u sei di ghjunghju 1808 in l’Isulacciu di Fium’orbu….

 


Aucun commentaire:

Enregistrer un commentaire