samedi 22 février 2020

Premiu Timpesta 2020 : U mo sognu svegliatu

Una nuvella d'Amalia Luciani


Eranu quì, à mezu à u salottu, à ballà. 

A bella avia accesu candele di cera tamante, assestate à nant’à u tavulinu, qualchì minute nanzu ch’ellu ghjunghjessi. U tempu ghjustu per ch’ellu sia accoltu cù un muscu maravigliosu. Un mischiu trà patchouli, vaniglia o forse ancu presca. U ghjuvanottu rigala fiori. À u principiu, ùn aghju micca ricunnisciutu a varietà. A donna u strignia, u mazzulu trà di elli. Quandu, à a fine, ella si girò versu di mè, cum’è per fà mi ammirà a so furtuna. È tandu aghju vistu e rosule smisurate chì … innò, pigonie. Di sicuru, ùn li piacenu micca, e rosule, ghjè troppu cumunu. In a mo mente, dicia cù u so famosu surrisu, chì e rosule devianu esse riservate à u ghjornu di a festa di e mamme, è ella mamma, ùn era. A vegu, è anch’eiu aghju u surrisu in bocca. 

Subbitu, capiscu. A tenerezza di sta sera, u rigalu… Ghjè l’anniversariu di u coppiu. È mi permettenu d’esse cun elli un’ altra volta, cum’è s’è eru di a famiglia. Mi facenu sparte una stonda d’intimità cusì preziosa. Aghju l’onore d’esse cun elli ind’i più belli ghjorni è i peghju dinù. Eru quì, sei mesi fà, quand’elli si sò fidanzati ind’è stu locu stessu. Eru ancu quì per e so litiche è baruffe. Cunnoscu ancu bè e prudigiose stizze chì a chjuca facia sfundà à nant’à stu puvarettu sfurtunatu. 

O mancu, a sapianu tramindui chì nimu ùn hè più impurtante ch’à elli ? 

Iè, forse, è ghjè per què ch’anu dicisu di lasciammi cun elli per un’ altra stonda essenziale. Averia pussutu esse incumudatu, movemi, ma sò troppu cummossu per pensà. Una lacrima sguilla nantu à a mo buccella, ùn provu mancu à piattalla o stughjalla. A lasciu falà. 

Ùn cunnoscu micca u ripastu di a seratina. Dapoi a mo ghjunta, ùn aghju vistu nunda sorte o entre di a cucina. Caminendu, aghju pensatu avè dirittu à a famosa cena di u marti, cù i sushi. Ma avà … 

L’amicu deve avè appruntatu un ripastu speziale. Hè ghjuntu tardi, dunque ùn pò micca priparà. Ella, mancu per ride ! Provu di rimintammi e volte quandu, ind’a grande cucina aperta, l’aghju vista brusgià un biscottu, sciappà un piattu, fà staripà cazzarole o tagliassi a metà di un ditu. Innò, affari di casa ùn li piacenu manc’à pena, è ridimu. 

U guardemu parte è turnà cù un saccu. Aghju vistu ghjustu, u bravu zitellu era andatu ind’è u cucinaru chinese. Mi pare ch’ellu piatta qualcosa daretu à u so spinu, ma ùn ci vecu tantu … Una buttiglia di sciampagnu, certu. Cum’è sempre, pensava à tuttu. Ùn era micca simplice à dì ma, per e mo prime affaccate, eru ghjelosu pazzu. Ghjelosu di tuttu què, di stu salottu pulitu assai è di l’altre stanze pruibite. Ghjelosu di l’omu, di a so spallera maiò cusì bè assuciata à una dulcezza è sinsibilità ch’ùn avia mai vistu indè i mo altri amichi. Ghjelosu di i so mistieri à tutti i dui, chì mi facianu aspetalli solu ore sane. È ghjelosu ancu di ella, di a so creatività, di a so manera di guardallu, di abbracciallu. L’avia tantu imaginata campà sola, è, per un longu tempu, ùn aghju pussutu fideghjà e so prove d’amore. Pinsava, è ghè nurmale, chì i mo sintimi per a bella eranu troppu forti è chì mai ùn puderia suppurtà di spartela, chì esse cun elli quasi tutti i ghjorni mi feria troppu male. 

Ma sò turnatu, ghjornu dopu ghjornu. Aghju amparatu à cunnoscelu, l’aghju vistu trasfurmassi, è un mese dopu, tuttu era sminticatu. Eru attaccatu à tutt’i dui. Cum’è un saltatore di corde, ghjè un travagliu d’ogni stonda. Mi tocca à esse discretu per ùn scumudalli, sciogliemi indè l’ambiante per ùn esse mai scacciatu, tuttu què senza perde mancu una siconda di stu tempu chì u coppiu mi rigalava. 

Sò felice quandu i vecu basgiassi à nant’à a banchetta. Ùn giru micca u capu perchè a so ch’elli volenu sparte isse stonde cù mè è chì a sola primura ghjè di stà inseme, quì è avà. Si fidanu di mè, è addilettu stu sintimentu d’esse una specia di guardianu chì pò ghjustrà st’amore veru. 

Aspessu, mi ne sò andatu quandu un altru invitatu era quì. Cullega di travagliu, amicu, fratellu, surella, o chì ne sò torna… Mi davanu a voglia ste discursate chì mi parianu, à vede e faccie radiose, favulose. 

Ma eiu a sò chì e risate sò per l’altri. Quandu l’ultimu basgiu hè datu è a porta chjosa, rimangu, solu ad esse sempre accettatu. U solu à vedela suffià. Surridimu perchè a sà ch’aghju capitu quantu ci pinsava à u so lettu. 


L’omu pianta i so basgi per movesi versu di mè. S’avvicina di l’invitrata. 
Innò. 
Insinsibile, fredu, sempre senza vedemi, tira a tendina è chjove, per sta notte, u mo sognu svegliatu. 
Fermu paralizatu mentre ch’aghju a voglia fonda di mughjà, briunà. Lasciammi stà di più, un’ oretta, una siconda sola. 
Cù precauzione, mi sò alzatu di u mo postu di surviglianza è lasciu a sepa di fiore è d’alloru, u core pisiu. 
Mondu ind’a stretta, ùn ci n’hè, è e lacrime sguillanu nant’a mo buccella.

Aucun commentaire:

Enregistrer un commentaire